Psalmi 90

Domnul veșniciilor

-

90:1

προσευχή

(Rugăciune

Μωυσή

a lui Moise

ανθρώπου

om

του

al lui

θεού

Dumnezeu)

κύριε

Doamne,

καταφυγή

un refugiu

εγενήθης

ai devenit

ημίν

pentru noi

εν

din

γενεά

generație

και

în

γενεά

generație.

-

90:2

προ

Înainte

του

ca

όρη

munții

γενηθήναι

să fie fost,

και

și

πλασθήναι

să fie plăsmuit

την

γην

pământul

και

și

την

οικουμένην

lumea locuită;

και

și

από

din

του

αιώνος

veac

και

și

έως

până

του

în

αιώνος

veac

συ

Tu

ει

ești.

-

90:3

μη

Nu-l

αποστρέψης

întoarce

άνθρωπον

pe om

εις

într-

ταπείνωσιν

o stare joasă,

και

Tu care de asemenea

είπας

ai zis,

επιστρέψατε

Întoarceți-vă înapoi

υιοί

fiii

ανθρώπων

oamenilor!

-

90:4

ότι

Căci

χίλια

o mie

έτη

de ani

εν

în

οφθαλμοίς

ochii

σου

Tăi,

κύριε

Doamne,

ως

sunt ca

ημέρα

ziua

η

de

εχθές

ieri

ήτις

care

διήλθε

a trecut,

και

și

φυλακή

ca o strajă

εν

în

νυκτί

noapte.

-

90:5

τα

Ca

εξουδενώματα

nimic

αυτών έτη

anii lor

έσονται

vor fi;

τοπρωϊ

dis-de-dimineața

ωσεί

ca

χλόη

iarba fragedă

παρέλθοι

se va duce;

-

90:6

τοπρωϊ

Dimineața

ανθήσαι

înflorește,

και

și

παρέλθοι

trece;

το

εσπέρας

seara

αποπέσοι

va cădea,

σκληρυνθείη

se întărește

και

și

ξηρανθείη

s-a usucă.

-

90:7

ότι

Căci

εξελίπομεν

ne-am istovit

εν

în

τη

οργή

urgia

σου

Ta,

και

și

εν

în

τω

θυμώ

mânia

σου

Ta

εταράχθημεν

ne-am tulburat.

-

90:8

έθου

Tu pui

τας

ανομίας

nelegiuirile

ημών

noastre

εναντίον

înaintea

σου

Ta,

ο

αιών

veacul

ημών

nostru

εις

în

φωτισμόν

iluminarea

του

προσώπου

Feței

σου

Tale.

-

90:9

ότι

Căci

πάσαι

toate

αι

ημέραι

zilele

ημών

noastre

εξέλιπον

s-au epuizat;

και

și

εν

în

τη

οργή

urgia

σου

Ta

εξελίπομεν

ne-am epuizat.

τα

έτη

Anii

ημών

noștri,

ωσεί

precum

αράχνη

un păianjen

εμελέτων

meditând.

-

90:10

αι

ημέραι

Zilele

των

ετών

anilor

ημών

noștri

εν

în

αυτοίς

ei

εβδομήκοντα

sunt șaptezeci

έτη

de ani;

εάν δε

iar dacă sunt

εν

în

δυναστείαις

puteri,

ογδοήκοντα

optzeci

έτη

de ani,

και

dar

το

πλείον

mulți

αυτών

din ei

κόπος

trudă

και

și

πόνος

îndurerare;

ότι

căci

επήλθε

survine

πραότης

slăbiciunea

εφ΄

peste

ημάς

noi,

και

și

παιδευθησόμεθα

suntem înstruiți.

-

90:11

τις

Cine

γινώσκει

cunoaște

το

κράτος

tăria

της

οργής

urgiei

σου

Tale?

και

Și

από

din

του

φόβου

frica

σου

Ta,

τον

frica

θυμόν

mâniei

σου

Tale,

εξαριθμήσασθαι

cine știe să-și numere zilele?

-

90:12

την

δεξιάν

Dreapta

σου

Ta,

ούτως

așa

γνώρισόν

să facă cunoscut,

μοι

mie

και

și

τους

celor

πεπαιδευμένους

corijați

τη

în

καρδία

inimă

εν

în

σοφία

înțelepciune.

-

90:13

επίστρεψον

Întoarce-te

κύριε

Doamne.

έως

Până

πότε

când?

και

Și

παρακλήθητι

mângâie

επί

pe

τοις

δούλοις

robii

σου

Tăi.

-

90:14

ενεπλήσθημεν

Am fost umpluți

τοπρωϊ

dis-de-dimineața

του

de

ελέους

mila

σου

Ta,

κύριε

Doamne,

και

și

ηγαλλιασάμεθα

ne-am veselit

και

și

ευφράνθημεν

ne-am bucurat

εν

în

πάσαις

toate

ταις

ημεραις

zilele

ημών

noastre.

-

90:15

ευφρανθείημεν

Ne-am bucurat

ανθ΄ ων

datorită

ημερών

zilelor

εταπείνωσας ημάς

în care ne-ai smerit,

ετών

datorită anilor

ων

în care

είδομεν

am văzut

κακά

rele.

-

90:16

και

Și

ίδε

caută

επί

asupra ro

τους

δούλους

robilor

σου

Tăi,

και

și

επί

asupra

τα

έργα

lucrărilor

σου

lor,

και

și

οδήγησον

călăuzește

τους

pe

υιούς

fiii

αυτών

lor.

-

90:17

και

Și

έστω

să fie

η

λαμπρότης

strălucirea

κυρίου

Domnului

του

θεού

Dumnezeului

ημών

nostru

εφ΄

peste

ημάς

noi.

και

Și

τα

έργα

lucrările

των

χειρών

mâinilor

ημών

noastre

κατεύθυνον

îndreaptă-le ro

εφ΄

pentru

ημάς

noi,

και

și

το

έργον

lucrul

των

χειρών

mâinilor

ημών

noastre

κατεύθυνον

îndreaptă.