Îndurarea duioasă a lui Dumnezeu
Versetul zilei — Luca 2:11-14
📖 Și porțiunea Scripturii pe care o citea era aceasta:
Căci vi se născu astăzi un Salvator, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.
Și acesta vă e semnul, veți găsi un Prunc înfășat, culcat într-o iesle.
Și deodată a fost împreună cu îngerul o mulțime de armată cerească lăudând pe Dumnezeu, și spunând,
Glorie în cele preaînalte lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni voie bună.
— Luca 2:11-14 (ROG)
Citește capitolul complet →🎵 Cântați Domnului!
✝️ Domnul este aproape
Până și pasărea își găsește o casă acolo, și rândunica un cuib unde își pune puii… Ah! altarele Tale, Doamne al oștirilor, împăratul meu și Dumnezeul meu
Psalmul 84:3
Îndurarea duioasă a lui Dumnezeu
Cât de frumos ne arată cuvintele acestea minunate grija plină de duioșie, pe care Dumnezeu o are față de toate creaturile Lui!
El nu ezită să găsească o căsuță pentru cea mai neînsemnată dintre păsări, și un cuib pentru păsărica cea mai sperioasă. Ce încredere ar trebui să ne dea acest lucru! Cât de mult ar trebui să ne liniștim, și să ne odihnim sufletul! Ce tihnă găsește inima care se încredințează grijirii atente și tandre a Aceluia care, este în stare să satisfacă pe deplin nevoile tuturor creaturilor Sale.
David ne lasă să întrevedem acea pecete desăvârșită a unei inimi care Îl cunoaște pe Domnul: încrederea senină în Dumnezeu, mai presus de toate și cu orice preț: e mult „mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite” (2 Samuel 24:14).
Ce gând dulce și prețios despre ceea ce este Domnul pentru toți aceia care sunt ai Lui, pentru Adunarea Lui! Și El știe atât de bine să ne umple inima cu certitudinea că El merită încrederea noastră. Chiar și atunci când pedepsește, Dumnezeu este mai iubitor, mai credincios, și mai demn de încredere decât oricine altcineva.
Refugiul simplu al celui sfânt este în Dumnezeu. „Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea” (Psalmi 18:2).
Idea nu este să răspundem răului punând la cale un complot pozitiv, nici de a folosi mijloace omenești, pentru a înfrunta puterea vrăjmașului. Poate că, parțial, și pentru o vreme, vom reuși în felul acesta, dar folosind arme firești vom pierde dependența aceea care Îl imploră pe Dumnezeu, și nu vom beneficia de desăvârșirea umblării și a mărturiei pe care le vedem în cei ce așteaptă doar de la El, și se bazează numai pe El.
Sunt momente când Dumnezeu ne face să înțelegem și să simțim că nu ne putem baza pe om, ci numai pe El.
Uneori primim mângâiere de la oameni: „Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriți, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit” (2 Corinteni 7:6). Dar totuși, nu trebuie să ne bazăm pe om. De aceea, sunt momente când trebuie să spunem: „Orice om este înșelător” (Psalmi 116:11), și ne aruncăm în brațele Domnului.
după J. N. Darby
🕊️ Gând
Realizezi tu cât de valoros ești pentru Dumnezeu? El nu a spus doar că te iubește. El L-a dat pe Fiul Lui pentru tine.
Ioan 3:16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu…”