Psalmi 139

-

139:1

εις

(Pentru

το

τέλος

desăvârșire;

τω

Δαυίδ ψαλμος

psalm al lui David)

κύριε

Doamne,

εδοκίμασάς

încearcă-

με

mă

και

și

έγνως

cunoaște-

με

mă.

-

139:2

συ

Tu

έγνως

cunoști

την

καθέδραν

șederea

μου

mea

και

și

την

έγερσίν

scularea

μου

mea.

συ

Tu

συνήκας

pricepi

τους

διαλογισμούς

gândurile

μου

mele

από

de

μακρόθεν

departe.

-

139:3

την

τρίβον

Cărarea

μου

mea

και

și

την

σχοίνόν

gardul de răchită al grădinii universului

μου

meu

εξιχνίασας

le-ai trasat;

και

și

πάσας

toate

τας

οδούς

căile

μου

mele

προείδες

le-ai prevăzut.

-

139:4

ότι

Căci

ουκ

nu

έστι

este

δόλος

înșelăciune

εν

pe

γλώσση

limba

μου

mea.

ιδού

Iată,

κύριε

Doamne,

συ

Tu

έγνως

cunoști

πάντα

toate;

-

139:5

τα

cele

έσχατα

de la sfârșit

και

și

τα

cele

αρχαία

de la început.

συ

Tu

έπλασάς με

m-ai plăsmuit

και

și

έθηκας

Ți-ai pus

επ΄

peste

εμέ

mine

την

χείρά

mâna

σου

Ta.

-

139:6

εθαυμαστώθη

Admirație produce

η

γνώσίς

cunoștința

σου

Ta

εξ

din

εμού

mine;

εκραταιώθη

s-a întărit;

ου μη

nicidecum nu

δύνωμαι

voi putea

προς

la

αυτήν

ea să ajung.

-

139:7

που

Unde

πορευθώ

mă voi duce

από

de la

του

πνεύματός

Duhul

σου

Tău?

και

Și

από

de la

του

προσώπου

Fața

σου

Ta

που

unde

φύγω

voi fugi?

-

139:8

εάν

Dacă

αναβώ

mă voi sui

εις

în

τον

ουρανόν

cer,

συ

Tu

εκεί ει

ești acolo;

εάν

dacă

καταβώ

voi coborî

εις

în

τον

άδην

Hades,

πάρει

ești prezent.

-

139:9

εάν

Dacă

αναλάβοιμι

îmi voi ridica

τας

πτέρυγάς

aripile

μου

mele

κατ΄

în

όρθρον

zori,

και

și-

κατασκνηώσω

mi voi întinde cortul

εις

la

τα

έσχατα

marginile

της

θαλάσσης

mării,

-

139:10

και γαρ

chiar și

εκεί

acolo

η

χειρ

mâna

σου

Ta

οδηγήσει με

mă va călăuzi,

και

și

καθέξει με

mă va susține

η

δεξιά

dreapta

σου

Ta.

-

139:11

και

Și

είπα

am zis,

άρα

Cu siguranță

σκότος

întunericul

καταπατήσει με

mă va zdrobi,

και

și

νυξ

noaptea

φωτισμός

a strălucit

εν

spre

τη

τρυφή

desfătarea

μου

mea;

-

139:12

ότι

căci

σκότος

întunericul

ου

nu

σκοτισθήσεται

va întuneca

από

cu

σου

Tine;

και

și

νυξ

noaptea

ως

ca

ημέρα

ziua

φωτισθήσεται

va străluci;

ως

precum

το

σκότος

întunericul

αυτής

ei,

ούτως

astfel

και

e și

το

φως

lumina

αυτής

ei.

-

139:13

ότι

Căci

συ

Tu

εκτήσω

ai luat în stăpânire

τους

νεφρούς

rărunchii

μου

mei,

αντελάβου μου

m-ai sprijinit

εκ

din

γαστρός

pântecele

μητρός

mamei

μου

mele.

-

139:14

εξομολογήσομαί σοι

Te voi lăuda cu recunoștință,

ότι

căci

φοβερώς

înfricoșător

εθαυμαστώθης

ai produs admirație;

θαυμάσια

minunile

τα

έργα

lucrărilor

σου

Tale;

και

și

η

ψυχή

sufletul

μου

meu

γινώσκει

cunoaște

σφόδρα

peste măsură.

-

139:15

ουκ

Nu

εκρύβη

au fost ascunse

το

οστούν

oasele

μου

mele

από

de

σου

Tine,

ο

pe care le-

εποίησας

ai făcut

εν

în

κρυφή

secret,

και

și

η

υπόστασίς

substanța ființei

μου

mele

εν

în

τοις

κατωτάτοις

străfundurile ro

της

γης

pământului.

-

139:16

ακατέργαστόν μου

Starea mea neterminată

είδον

au văzut-o

οι

οφθαλμοί

ochii

σου

Tăi;

και

și

επί

în

το

βιβλίον

sulul cărții

σου

Tale

πάντες

toți oamenii

γραφήσονται

vor fi scriși;

ημέραι

zilele lor

πλασθήσονται

vor fi fost plăsmuite,

και

și încă

ουθείς

niciunul nu

εν

e din

αυτοίς

ei. ro

-

139:17

εμοί

De mine

δε

însă

λίαν

foarte

ετιμήθησαν

onorați au fost

οι

φίλοι

prietenii

σου

Tăi,

ο

θεός

Dumnezeule,

λίαν

foarte mult

εκραταιώθησαν

au fost întărite

αι

αρχαί

magistraturile

αυτών

lor.

-

139:18

εξαριθμήσομαι αυτούς

Îi voi număra,

και

și

υπέρ

mai presus

άμμον

ca nisipul

πληθυνθήσονται

se vor înmulți;

εξηγέρθην

mă trezesc,

και

și

έτι

încă

ειμί

sunt

μετά

cu

σου

Tine.

-

139:19

εάν

Dacă

αποκτείνης

i-ai omorî

αμαρτωλούς

pe păcătoși,

ο

θεός

Dumnezeule.

άνδρες

Bărbați

αιμάτων

sângeroși, ro

εκκλίνατε

întoarceți-vă

απ΄

de la

εμού

mine.

-

139:20

ότι

Căci

ερείς

Tu vei vorbi

εις

despre

διαλογισμούς

raționamentele lor,

λήψονται

vor lua

εις

în

ματαιότητα

deșert

τας

πόλεις

cetățile

σου

Tale.

-

139:21

ουχί

Oare nu

τους

pe cei ce

μισούντάς

Te

σε

urăsc,

κύριε

Doamne,

εμίσησα

îi urăsc eu?

και

Și

επί

împotriva

τους

εχθρούς

vrăjmașilor

σου

Tăi

εξετηκόμην

mă consum?

-

139:22

τέλειον

Cu o ură

μίσος

perfectă

εμίσουν αυτούς

i-am urât;

εις

drept

εχθρούς

vrăjmași

εγένοντό μοι

mi-au devenit.

-

139:23

δοκίμασόν rog

Încearcă-

με

mă

ο

θεός

Dumnezeule

και

și

γνώθι

cunoaște

την

καρδίαν

inima

μου

mea,

ετασόν

cercetează-

με

mă

και

și

γνώθι

cunoaște

τας

τρίβους

cărările

μου

mele.

-

139:24

και

Și

ίδε

vezi

ει

dacă e

οδός

vreo cale

ανομίας

de nelegiuire

εν

în

εμοί

mine,

και

și

οδήγησόν

călăuzește-

με

mă

εν

pe

οδώ

calea

αιωνία

veșnică.