Proverbe 17
17:1
17:2 Un argat cu minte stăpânește peste fiul care face rușine și va împărți moștenirea cu frații lui.
17:3
17:4 Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. –
17:5 Cine își bate joc de sărac, își bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit. –
17:6 Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, și părinții sunt slava copiilor lor. –
17:7 Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puțin cuvintele mincinoase în gura unui om de viță aleasă! –
17:8
17:9
17:10
17:11 Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui. –
17:12 Mai bine să întâlnești o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui. –
17:13 Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa. –
17:14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteți. –
17:15 Cel ce iartă pe vinovat și osândește pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului. –
17:16 La ce slujește argintul în mâna nebunului? Să cumpere înțelepciunea?… Dar n-are minte. –
17:17
ο
17:18
17:19 Cine iubește certurile iubește păcatul, și cine-și zidește poarta prea înaltă, își caută pieirea. –
17:20 Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea, și cel cu limba stricată cade în nenorocire. –
17:21
17:22
τα
17:23 Cel rău primește daruri pe ascuns ca să sucească și căile dreptății. –
17:24 Înțelepciunea este în fața omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului. –
17:25
17:26 Nu este bine să osândești pe cel neprihănit la o gloabă, nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. –
17:27 Cine își înfrânează vorbele, cunoaște știința, și cine are duhul potolit este un om priceput. –