Isaia 64

-

64:1

εάν

Dacă

ανοίξης

vei deschide

τον

ουρανόν

cerul,

τρόμος

cutremur

λήψεται

va cuprinde,

από

de la

σου

Tine,

όρη

munții,

και

și

τακήσονται

se vor topi,

-

64:2

ως

ca

κηρός

ceara

από

din fața

πυρός

focului

τήκεται

se vor topi;

και

și-i

κατακαύσει

va mistui

πυρ

focul

τους

pe

υπεναντίους

vrăjmași,

και

și

φανερόν

manifest

έσται

va fi

το

όνομά

Numele

σου

Tău

εν

în mijlocul

τοις

υπεναντίοις

vrăjmașilor;

από

din

προσώπου

Fața

σου

Ta

έθνη

națiunile

ταραχθήσονται

se vor tulbura.

-

64:3

όταν

Atunci când

ποιής

vei face

τα

lucrurile cele

ένδοξα

glorioase,

τρόμος

cutremur

λήψεται

va cuprinde

όρη

munții.

-

64:4

από

Din

του

αιώνος

veac

ουκ

n-

ηκούσαμεν

am auzit,

ουδέ

nici

οι

οφθαλμοί

ochii

ημών

noștri

είδον

n-au văzut

θεόν

un Dumnezeu

πλην

în afară de

σου

Tine,

και

și

τα

έργά

lucrările

σου

Tale

α

pe care le

ποιήσεις

vei face

τοις

pentru cei ce

υπομένουσιν

așteaptă

έλεον

milă;

-

64:5

συναντήσεται γαρ

căci va ieși în întâmpinarea ro

τοις

celor ce

ποιούσι

fac

το

δίκαιον

dreptatea,

και

și

των

οδών

căile

σου

Tale

μνησθήσονται rog

vor fi amintite.

ιδού

Iată,

συ

Tu

ωργίσθης

Te-ai iritat,

και

și

ημείς

noi

ημάρτομεν

am păcătuit;

διά

de

τούτο

aceea

επλανήθημεν

am rătăcit noi.

-

64:6

και

Și

εγενήθημεν

am devenit

ως

ca

ακάθαρτοι

niște necurați

πάντες ημείς

noi toți;

ως

ca

ράκος

o cârpă întinată

αποκαθημένης

lepădată deoparte, ro

πάσα η

a devenit toată

δικαιοσύνη

dreptatea

ημών

noastră;

και

și

εξερρύημεν

am fost luați șuvoi

ως

ca

φύλλα

frunzele

διά

din cauza

τας

ανομίας

nelegiuirilor

ημών

noastre;

ούτως

astfel,

άνεμος

vântul

οίσει ημάς

ne va lua.

-

64:7

και

Și

ουκ έστιν

nu este nimeni

ο

care

επικαλούμενος

să cheme

το

όνομά

Numele

σου

Tău,

και

și

ο

care

μνησθείς

să-și amintească

αντιλαβέσθαι

să se țină de

σου

Tine;

ότι

căci

απέστρεψας

Ți-ai întors

το

πρόσωπόν

Fața

σου

Ta

αφ΄

de la

ημών

noi;

και

și

παρέδωκας ημάς

ne-ai predat

διά

din cauza

τας

αμαρτίας

păcatelor

ημών

noastre.

-

64:8

και

Și

νυν

acum,

κύριε

Doamne,

πατήρ

Tatăl

ημών

nostru

συ

Tu ești,

ημείς δε

și noi suntem

πηλός

lutul,

έργα

lucrarea

των

χειρών

mâinilor

σου

Tale

πάντες ημεις

noi toți suntem.

-

64:9

μη

Să nu

οργίζου

Te superi

ημίν

pe noi

σφόδρα

peste măsură,

και

și

μη

nu cumva

εν

cu

καιρώ

vremea ro

μνησθής

să fie amintite

αμαρτιών

păcatele

ημών

noastre.

και

Și

νυν

acum,

επίβλεψον

privește

κύριε

Doamne,

ότι

căci

λαός

poporul

σου

Tău

πάντες ημείς

suntem noi toți.

-

64:10

πόλις

Cetatea

του

αγίου

sfințeniei

σου

Tale

εγενήθη

a devenit

έρημος

pustie.

Σιών

Sionul

ως

ca

έρημος

o pustie

εγενήθη

a devenit,

Ιερουσαλήμ

Ierusalimul,

εις

ca

κατάραν

un blestem.

-

64:11

ο

οίκος

Casa

το

[cea

άγιον

sfântă

ημών

1 noastră],

και

și

η

δόξα

gloria

ην

pe care

ευλόγησαν

au binecuvântat-o

οι

πατέρες

părinții

ημών

noștri,

εγενήθη

a devenit

πυρίκαυστος

o arsură;

και

și

πάντα

toate

τα

lucrurile

ένδοξα ημών

noastre glorioase

συνέπεσε

sunt trântite jos.

-

64:12

και

Și

επί

pe

πάσι

toate

τούτοις

acestea le-

ανέσχου

ai suportat,

κύριε

Doamne,

και

și

εσιώπησας

ai tăcut,

και

și

εταπείνωσας ημάς

ne-ai umilit

σφόδρα

foarte mult.