Isaia 17

-

17:1

το ρήμα

Vorbirea cea

το

κατά

împotriva

*

Δαμασκού

Damascului.

ιδού

Iată,

Δαμασκός

Damascul

αρθήσεται

va fi înlăturat ro

από

dintre

πόλεων

cetăți,

και

și

έσται

va fi

εις

spre

πτώσιν

prăbușire;

-

17:2

καταλελειμμένη

va fi părăsit

εις

în

τον

αιώνα

veac

εις

ca să fie

κοίτην

culcuș

ποιμνίων

turmelor

και

și

ανάπαυσιν

odihnă,

και

și

ουκ έσται

nu va mai fi

ο

cel ce

διώκων

prigonește.

-

17:3

και

Și

ουκέτι έσται

nu va mai fi

οχυρά

vreun loc întărit

του

καταφυγείν εκεί

unde să se refugieze

τον

Εφραϊμ

Efraim;

και

și

ουκέτι

nu va mai fi

βασιλεία

împărăție

εν

în

Δαμασκώ

Damasc,

και

nici

το

κατάλοιπον

rămășiță

των

a

*

Συρίων

sirienilor.

ου γαρ συ

Căci tu nu

βελτίων ει

ești mai bun

των

decât

υιών

fiii

Ισραήλ

lui Israel,

και

și

της

decât

δόξης

gloria

αυτών

lor.

τάδε

Așa

λέγει

vorbește

κύριος

Domnul

σαβαώθ

Oștirilor.

-

17:4

έσται

Va fi

εν

în

τη

ημέρα

ziua

εκείνη

aceea

έκλειψις

o eclipsă

της

a

δόξης

gloriei

Ιακώβ

lui Iacov,

και

și

τα

πίονα

belșugurile

της

δόξης

gloriei

αυτού

lui

σεισθήσεται

vor fi cutremurate.

-

17:5

και

Și

έσται

va fi

ον τρόπον εάν

ca și când

τις

cineva

συναγάγη

ar aduna

αμητόν

holdă

εστηκότα

stând dreaptă,

και

și

σπέρμα

grăunță

σταχύων

din spice

αμήση

ar secera;

και

și

έσται

va fi

ον τρόπον εάν

ca și când

τις

cineva

συναγάγη

ar aduna

στάχυν

spic

εν

într-

φάραγγι

o vale

στερεά

înțelenită;

-

17:6

και

și

καταλειφθή

ca și cum ar fi rămas

εν

în

αυτή

ea

καλάμη

pai,

η

sau

ως

ca și cum

ρώγες

boabe

ελαίας

de măslină,

δύο

două

η

sau

τρεις

trei,

απ΄

pe

άκρου

vârful

μετεώρου

supraînălțat,

η

sau

τέσσαρες

patru

η

sau

πέντε

cinci

επί

pe

των

κλάδων

ramurile

αυτών

lor

καταλειφθώσι

vor rămâne.

τάδε

Așa

λέγει

vorbește

κύριος

Domnul

ο

θεός

Dumnezeu

Ισραήλ

lui Israel.

-

17:7

τη

În

ημέρα

ziua

εκείνη

aceea

πεποιθώς

se va încrede

έσται

ο

άνθρωπος

omul

επί

în

τω

Cel ce

ποιήσαντι αυτόν

l-a făcut,

οι

δε

și

οφθαλμοί

ochii

αυτού

lui

εις

spre

τον

άγιον

Sfântul

του

lui

Ισραήλ

Israel

εμβλέψονται

vor privi.

-

17:8

και

Și

ου μη

nicidecum nu

πεποιθότες

se vor mai încrede

ώσιν

επί

în

τοις

βωμοίς

jertfelnice,

ουδέ

nici

επί

în

τοις

έργοις

lucrările

των

χειρών

mâinilor

αυτών

lor,

α

pe care le-

εποίησαν

au făcut

οι

δάκτυλοι

degetele

αυτών

lor,

και

și

ουκ

nu

όψονται

vor mai privi

τα

spre

δένδρα

copaci,

ουδέ

nici

τα

la

βδελύγματα

urâciunile

αυτών

lor.

-

17:9

τη

În

ημέρα

ziua

εκείνη

aceea

έσονται

vor fi

αι

πόλεις

cetățile

σου

tale

εγκαταλελειμμέναι

părăsite,

ον τρόπον

așa cum

κατέλιπον

le-au lăsat

οι

*

Αμορραίοι

amoriții

και

și

οι

*

Ευαίοι

heviții

από

înaintea

προσώπου

feței

των

υιών

fiilor

Ισραήλ

lui Israel;

και

și

έσονται

vor fi

έρημοι

pustii.

-

17:10

διότι

Fiindcă

κατελίπες

L-ai uitat

τον

pe

θεόν

Dumnezeu

τον

σωτήρά

Salvatorul

σου

tău,

και

și

θεού

de Dumnezeul

σου

tău

ουκ

nu

εμνήσθης

ți-ai amintit;

διά

de

τούτο

aceea,

φυτεύσεις

vei planta

φύτευμα

o plantă

άπιστον

infidelă,

και

și

σπέρμα

o sămânță

άπιστον

infidelă.

-

17:11

τη δε

Și în

ημέρα

ziua

η αν

când

φυτεύσης

vei planta,

πλανηθήση

te vei rătăci;

το

δε

iar

πρωϊ εάν

dacă dimineața

σπείρης

vei semăna,

ανθήσει

va înflori

εις

pentru

αμητόν

seceriș

η αν

în acea

ημέρα

zi

κληρονομίας

a moștenirii,

και

și

ως

la fel ca

πατήρ

tatăl

ανθρώπου

unui om,

κληρώση

vei determina o moștenire

τους

pentru

υιούς

fii

σου

tăi.

-

17:12

ουαί

Vai!

πλήθος

mulțimii

εθνών

națiunilor

πολλών

celor multe;

ως

precum

θάλασσα

o mare

κυμαίνουσα

agitată de valuri,

ούτως

așa

ταραχθήσεσθε

veți fi tulburate;

και

și

ήχος

glasul

εθνών

națiunilor

πολλών

celor multe,

ως

ca

ύδωρ

apa

ηχήσει

va răsuna.

-

17:13

ος

Ca

ύδωρ

apa

πολύ

multă,

έθνη πολλά

a multor națiuni,

ως

ca atunci când

ύδατος

apă

πολλού

multă

βία

cu violență

φερομένου

cară,

και

și

αποσκορακιεί αυτούς

le transportă departe,

και

și

πόρρω

departe

αυτούς

le

διώξεται

urmărește,

ως

ca

χνουν

pleava

ορέων

munților,

λελικμωμένον

vânturată

απέναντι

înaintea

ανέμου

vântului,

και

și

ως

ca

κονιορτόν

praful,

τροχού

de o roată

καταιγίδος

în vârtej

φερούσης

fiind prins.

-

17:14

προς

Către

εσπέραν

seară,

έσται

va fi

πένθος

doliu,

πρινή

înaintea

πρωϊ

dimineții,

και

și

ουκ

nu

έσται

va fi.

αύτη

Aceasta

η

e

μερίς

partea

των

celor ce

προνομευσάντων ημάς

ne jefuiesc,

και

și

κληρονομία

moștenirea

τοις

celor ce

κληρονομήσασιν ημάς

ne-au moștenit.