Iov 7

-
7:1
πότερον
Oricum ar fi,
ουχί
nu
πειρατήριόν
procesul unei crime
εστιν
este
βίος
existența
ανθρώπου
omului
επί
pe
της
γης
pământ?
και
și
ώσπερ
la fel ca cea
μισθίου
a unui angajat
αυθημερινού
cu ziua,
ζωή
viața
αυτού
lui?
-
7:2
η
sau
ώσπερ
ca a
θεράπων
unei slugi
δεδοικώς
cu frica-n sân
τον
de
κύριον
domnul
αυτού
lui,
και
și
τετευχώς
nimerind
σκιάς
în umbră;
η
sau
ώσπερ
ca a
μισθωτός
unui zilier
αναμένων
așteptând-și
τον
μισθόν
plata
αυτού
lui?
-
7:3
ούτως
Așa
καγώ
și eu,
υπέμεινα
am așteptat
μήνας
atâtea luni
κενούς
în zadar,
νύκτες δε
și nopțile
οδυνών
durerilor
δεδομέναι
date-
μοι
mi
εισιν
sunt.
-
7:4
εάν
Dacă
κοιμηθώ
mă așez în pat noaptea,
λέγω
spun,
πότε
Când
η
se va face
ημέρα
ziuă?
ως δ΄ αν
Și când
αναστώ
mă scol
πάλιν
din nou,
πότε
Când
εσπέρα
se va face noapte?
πλήρης δε
Și plin
γίνομαι
am devenit
οδυνών
de dureri,
απ΄
de
εσπέρας
seara
έως
până
πρωϊ
dimineața.
-
7:5
φύρεται δε
Și terfelit
μου
îmi
το
e
σώμα
trupul
εν
în
σαπρία
putreziciunea
σκωλήκων
viermilor,
τήκω δε
și înmoi
βώλακας
mușuroaiele
γης
pământului
από
cu
ιχώρος
puroiul
ξύων
chiuretat din bubele mele.
-
7:6
δε
Iar
βίος
existența
μου
mea
εστίν
este
ελαφρότερος
mai ușoară decât
λαλιάς
vorbirea,
απόλωλε δε
și a pierit
εν
în
κενή ελπίδι
speranță deșartă.
-
7:7
μνήσθητι
Amintește-Ți
ουν
deci
ότι
πνεύμά μου
suflarea îmi
η
e
ζωή
viața;
και
și că
ουκ έτι
nu se vor mai
επανελεύσεται
întoarce
οφθαλμός
ochii
μου
mei
ιδείν
să vadă
αγαθόν
binele.
-
7:8
ου
Nu-
περιβλέψεται
și va mai întoarce privirea
οφθαλμός
ochiul
ορώντός με
care mă vede --
οι
οφθαλμοί
ochii
σου
Tăi
εν
sunt asupra
εμοί
mea,
και
și
ουκ έτι ειμί
eu dispar, ro
-
7:9
ώσπερ
precum
νέφος
un nor
αποκαθαρθέν
curățat
απ΄
de pe
ουρανού
cer;
εάν γαρ
căci dacă
άνθρωπος
omul
καταβή
coboară
εις
în
άδην
Hades
ουκ έτι ου μη
nicidecum nu
αναβή
se va mai ridica;
-
7:10
ουδ΄
nici
ου μη
nicidecum nu
επιστρέψη
se va mai întoarce
εις
în
τον
ίδιον οίκον
casa lui,
ουδ΄
nici
ου μη
în niciun fel
επιγνώ αυτόν έτι
nu-l va mai recunoaște
τόπος
locul
αυτού
lui.
-
7:11
ατάρ
Oricum
ουν
deci,
ουδέ
nici
εγώ
eu
φείσομαι
nu voi reține
τω
στόματί
gura
μου
mea,
λαλήσω
voi vorbi
εν
în
ανάγκη
necazul
ων
în care este
του
πνεύματός
duhul
μου
meu;
ανοίξω
voi deschide
πικρία
amărăciunea în care
ψυχής
sufletului
μου
meu
συνεχόμενος
e cuprins.
-
7:12
πότερον
Oare ro
θάλασσά
o mare
ειμι
sunt eu,
η
sau
δράκων
un dragon?
ότι
ca
κατέταξας
să rânduiești
επ΄
peste
εμέ
mine
φυλακήν
o strajă?
-
7:13
είπα
Mi-am zis
ότι
παρακαλέσει με
mă va alina
κλίνη
patul
μου
meu,
ανοίσω δε προς
și că-mi voi depăna ro
εμαυτόν
în sinea mea
ιδία
al meu
λόγον
cuvânt
τη
în
κοίτη
patul
μου
meu.
-
7:14
εκφοβείς με
Dar m-ai înfricoșat
ενυπνίοις
cu vise,
και
și
εν
prin
οράμασί
năluciri
με
m-
καταπλήσσεις
ai înspăimântat --
-
7:15
απαλλάξεις
Tu vei elibera
από
de
πνεύματός
duhul
μου
meu
την
ψυχήν
sufletul
μου
meu,
από δε
și de
θανάτου
moarte
τα
οστά
oasele
μου
mele.
-
7:16
ου γαρ
Căci nu
εις
în
τον
αιώνα
veac
ζήσομαι
voi trăi,
ίνα
ca
μακροθυμήσω
să rabd îndelung.
απόστα
Îndepărtează-Te
απ΄
de la
εμού
mine,
κενός γαρ
căci deșeartă
μου
îmi
ο
e
βίος
existența.
-
7:17
τι γαρ
Căci ce
εστιν
este
άνθρωπος
omul
ότι
ca
εμεγάλυνας αυτόν
să-i dai măreție?
η
Sau
ότι
ca
προσέχεις
să-Ți atașezi
τον
νουν
mintea
εις
de
αυτόν
el?
-
7:18
η
Sau
επισκοπήν
cercetare
αυτού
îi
ποιήση
vei face
έως
până
τοπρωϊ
dimineața,
και
și
εις
la vremea
ανάπαυσιν
odihnei
αυτον
îl
κρινείς
vei judeca?
-
7:19
έως
Până
τίνος
când
ουκ
nu
εάς με
mă vei îngădui,
ουδέ
nici nu
προϊη με
îmi vei da drumul?
έως
Până
αν
când
καταπίω
îmi voi înghiți
τον
πτύελόν
scuipatul
μου
meu
εν
în
οδύνη
durere?
-
7:20
ει
Dacă
εγώ
eu
ήμαρτον
am păcătuit,
τι
cum
δύναμαί
pot eu
σοι
împotriva Ta
πράξαι
să acționez,
ο
Tu Cel ce
επιστάμενος
înțelegi ro
τον
νουν
mintea
των
ανθρώπων
oamenilor?
διατί
De ce
έθου με
m-ai pus
κατεντευκτήν
acuzator
σου
al Tău,
ειμί δε
și sunt
επί σοι φορτίον
o sarcină asupra Ta?
-
7:21
και
Și
διατί
de ce
ουκ
nu
εποιήσω
ai făcut
της
ca
ανομίας
nelegiuirea
μου
mea
λήθην
să fie uitată,
και
și nu
καθαρισμόν
ai curățit
της
αμαρτίας
păcatul
μου
meu?
νυνί
Acum
δε
însă
εις
în
γην
pământ
απελεύσομαι
mă duc,
ορθρίζων δε
și în revărsatul zorilor
ουκέτι
nu mai
ειμί
sunt.