Iov 6

-

6:1

υπολαβών δε

Și răspunzând,

Ιωβ

Iov

λέγει

a spus,

-

6:2

ει γαρ

Căci dacă

τις

cineva,

ιστών

îngreunând

στήσαί

ar pune

μου

a mea

την

οργήν

mânie,

τας

δε

și

οδύνας

durerile

μου

mele,

άραι

pentru a le ridica

εν

într-

ζυγώ

o balanță,

ομοθυμαδόν

la echilibru ar fi.

-

6:3

και

Și

δη

da!

άμμου παραλίας

decât nisipul țărmului

βαρυτέρα

mai grele

έσται

vor fi;

επί

de

τούτω

aceea

τα

ρήματά

vorbele

μου

mele

κατεπατήθησαν

sunt stropșite.

-

6:4

βέλη γαρ

Căci săgețile

του

Celui

ικανού

Vrednic

εν

în

τω

σώματί

trupul

μου

meu

εστίν

sunt,

ων

care

ο

în

θυμός

mânia

αυτών

lor

εκπίνει μου

mi-au absorbit

το

αίμα

sângele;

όταν

când

άρξωμαι

prind

λαλείν

a vorbi,

κεντουσί με

ele mă străpung.

-

6:5

τι γαρ

Căci ce?

μη

Oare

διακενής

în zadar

κεκράξεται

strigă

όνος

măgarul

άγριος

sălbatic?

αλλ΄ η

Sau doar când

τα

σίτα

hrană ro

ζητών

caută?

ει δε και

Și oare

ρήξει

va mugi

φωνήν

glasul

βους

boului

επί

la

φάτνης

iesle

έχων

când are

τα

βρώματα

nutrețuri? ro

-

6:6

ει

Oare

βρωθήσεται

se mănâncă

άρτος

pâinea

άνευ

fără

αλός

sare?

ει δε και

Și

έστι

este

γεύμα

vreun gust

εν

în

ρήμασι

vorbele

κενοίς

deșerte?

-

6:7

ου δύναται γαρ

Căci nu poate

μου

să mi

παύσασθαι

se oprească

η

ψυχή

sufletul;

βρόμον rog γαρ

căci țip ro

ορώ

văzând

τα

σίτά

pâinea ro

μου

mea

ώσπερ

ca pe

οσμήν

putoarea

λέοντος

unui leu.

-

6:8

ει γαρ

Dacă numai

δώη

s-ar îngădui,

και

și

έλθοι

ar veni

μου η αίτησις

petiția mea,

και

și

την

ελπίδα

nădejdea

μου

mea

δώη

ar acorda-o

ο

κύριος

Domnul.

-

6:9

αρξάμενος

Dacă a-nceput

ο

κύριος

Domnul,

τρωσάτω

să mă străpungă;

εις

la

τέλος

sfârșit

δε

însă

μη

să nu-

με

mi

ανελέτω

ia viața.

-

6:10

είη δε

Să-mi fie însă

μου πόλις

cetatea mea

τάφος

mormântul,

εφ΄

față de ea

ης

care ro

επί

peste

τειχέων

zidurile ei

ηλλόμην

am sărit;

επ΄

față de

αυτής

care

ου

nu

φείσομαι

mă voi reține;

ου γαρ

căci nu

εψευσάμην

am înșelat ro

ρήματα

vorbele

άγια

sfinte

θεού

ale Dumnezeului

μου

meu.

-

6:11

τις γαρ

Căci ce-i

μου

a mea

η

ισχύς

tărie? --

ότι

întrucât

υπομενώ

rabd!

η

Sau,

τις

care

μου

îmi

ο

e

χρόνος

timpul? --

ότι

întrucât

ανέχεταί

îndură

μου

al meu

η

ψυχή

suflet!

-

6:12

μη

Oare

ισχύς

tăria

λίθων

pietrelor

η

e

ισχύς

tăria

μου

mea?

η

Sau

αι

σάρκες

mădularele ro

μου

mele

εισί

sunt

χάλκειαι

de aramă?

-

6:13

η

Oare

ουκ

nu

επ΄

pe

αυτώ

El

επεποίθειν

m-am sprijinit?

βοήθεια δε

Dar ajutorul

απ΄

de la

εμού

mine

απέστη

s-a îndepărtat;

-

6:14

απείπατό με

îmi e interzisă

έλεος

mila,

επισκοπή δε

și cercetarea

κυρίου

Domnului

υπερείδε με

m-a cuprins.

-

6:15

ου

Nu

προσείδόν με

m-au mai privit

οι

αδελφοί

frații

μου

mei;

ώσπερ

precum

χειμάρρους

un pârâu

εκλείπων

care se sfârșește,

η

sau

ώσπερ

precum

κύμα

un val

παρήλθόν

s-au îndepărtat

με

de mine.

-

6:16

οίτινές

Cei ce

με

mă

διευλαβούντο

respectau,

νυν

acum

επιπεπτώκασί

se apleacă asupra

μου

mea

ώσπερ

ca

χιών

zăpada,

η

sau ca

κρύσταλλος

cristalul de gheață

πεπηγώς

care se fixează,

-

6:17

καθώς

și așa cum

τακείσα

se topește

θέρμης

de căldura

γενομένης

care vine,

ουκ

și nu

επεγνώσθη

se mai știe

όπου

unde

ην

era.

-

6:18

ούτως

Așa

καγώ

și eu

κατελείφθην

am fost părăsit

υπό

de

πάντων

toți;

απωλόμην δε

și sunt distrus,

και

și

έξοικος

fără cămin

εγενόμην

am ajuns.

-

6:19

ίδετε

Iată

οδούς

căile

*

Θαιμανών

temaniților, ro

ατραπούς

pistele

*

Σαβών

sabeenilor, ro

οι

voi cei

διορώντες

clarvăzători!

-

6:20

και

Și

αισχύνην

rușine

οφειλήσουσιν

vor plăti

οι

cei ce

επί

pe

πόλεσι

cetăți,

και

și în

χρήμασι

bani

πεποιθότες

nădăjduiesc.

-

6:21

ατάρ δε

Și totuși,

και

și

υμείς

voi

επέβητέ

ați urcat

μοι

împotriva mea

ανελεημόνως

fără milă;

ώστε

așadar,

ιδόντες

văzându-

το

εμόν

mi

τραύμα

rana

φοβήθητε

v-ați înfricoșat.

-

6:22

τι γαρ

Căci ce,

μήτι

ceva

υμάς

de la voi

ήτησα

am cerut,

η

sau

της

παρ΄

de la

υμών

voi

ισχύος

tărie

επιδέομαι

doresc? --

-

6:23

ώστε

așa încât

σώσαί με

să mă salvați

εξ

de

εχθρών

vrăjmași,

η

sau

εκ

din

χειρός

mâna

δυναστών

celor puternici

ρύσασθαί με

să mă scăpați?

-

6:24

διδάξατέ

Învățați-

με

mă,

εγώ δε

și eu

κωφεύσω

voi tăcea!

ει τι

Dacă în ceva

πεπλάνημαι

m-am rătăcit,

φράσατέ

explicați-

μοι

mi!

-

6:25

αλλ΄

Dar

ως

așa cum

έοικε

se pare,

φαύλα

sunt josnice

αληθινού ρήματα

vorbele celui veridic;

ου γαρ

căci nu

παρ΄

de la

υμών

voi

ισχύν αιτούμαι

cer tărie.

-

6:26

ουδέ

Nici

ο

έλεγχος υμών

proba voastră de veridicitate ro

ρήμασί

nu va face ca vorbele

με

mele

παύσει

să înceteze;

ουδέ γαρ

că nici

υμών φθέγμα

pronunțarea din partea voastră

ρήματος

a vreunei vorbe

ανέξομαι

nu o voi mai îndura.

-

6:27

πλην ότι

Fiindcă în plus,

επ΄

asupra

ορφανώ

unui orfan

επιπίπτετε

cădeți,

ενάλλεσθε δε

vă aruncați

επί

asupra

φίλω

prietenului

υμών

vostru.

-

6:28

νυνί

Acum

δε

însă,

εισβλέψας

cum m-am uitat

εις

la

πρόσωπα

fețele

υμών

voastre,

ου

nu

ψεύσομαι

voi minți.

-

6:29

καθίσατε

Așezați- vă,

δη

da!

και

și

μη

să nu

είη

fie nimic

άδικον

nedrept,

και

și

πάλιν

din nou

τω

cu cel

δικαίω

drept

συνέρχεσθε

însoțiți-vă.

-

6:30

ου γαρ

Căci nu

εστιν

este

εν

pe

γλώσση

limba

μου

mea

άδικον

vreo nedreptate;

η

sau,

ουχί

oare,

ο

λάρυγξ

gâtlejul

μου

meu

μελετά

nu cugetă

σύνεσιν

pricepere?