Iov 31

-
31:1
διαθήκην
Un legământ
εθέμην
am făcut
τοις
cu
οφθαλμοίς
ochii
μου
mei,
και
și
ου
nu
συνήσω
îmi voi acționa mintea ro
επί
asupra
παρθένω
unei fecioare.
-
31:2
και
Și
τι
ce-
εμέρισεν
a împărțit
θεός
Dumnezeu
άνωθεν
de sus?
και
Și ce-i
κληρονομία
moștenirea
ικανού
Celui Desăvârșit
εξ
din
υψίστων
cele preaînalte?
-
31:3
ουαί
Vai,
απώλεια
pieirea-i
τω
pentru cel
αδίκω
nedrept,
και
și
απαλλοτρίωσις
înstrăinarea
τοις
pentru cei ce
ποιούσιν
înfăptuiesc
ανομίαν
nelegiuire.
-
31:4
ουχί
Oare nu
αυτός όψεται
va vedea El
οδόν
calea
μου
mea,
και
și
πάντα
toți
τα
διαβήματά
pașii
μου
mei
εξαριθμήσει
îi va socoti?
-
31:5
ει δε
Și dacă
ήμην
πεπορευμένος
am umblat
μετά
cu
γελοιαστών
măscăricii, ro
ει δε και
sau dacă
εσπούδακεν
s-a grăbit
πους
piciorul
μου
meu
εις
spre
δόλον
viclenie;
-
31:6
έσταμαι γαρ
(căci stau
εν
în
ζυγώ
cumpăna
δικαίω
cea dreaptă,
ειδε δε
și știe
κύριος
Domnul
την
ακακίαν
nevinovăția
μου
mea);
-
31:7
ει
dacă
εξέκλινεν
s-a abătut
πους
piciorul
μου
meu
εκ
din
της
οδού
cale,
ει δε και
sau dacă
τω
οφθαλμώ
ochiul meu
επηκολούθησεν
a umblat urmând
καρδία
inima
μου
mea,
ει δε και
și dacă
ταις
χερσί
mâinile
μου
mele
ηψάμην
au atins
δώρων
darurile mitei;
-
31:8
σπείραιμι
să semăn
άρα
atunci,
και
și
άλλοι
alții
φάγοισαν
să mănânce;
άρριζος δε
și dezrădăcinat
γενοίμην
să ajung
επί
pe
γης
pământ.
-
31:9
ει
Dacă
εξηκολούθησεν
a umblat urmărind
καρδία
inima
μου
mea
γυναικί
femeia
ανδρός ετέρου
altui bărbat,
ει και
și dacă
εγκάθετος
am spionat
εγενόμην
pândind ro
επί
asupra
θύραις
ușilor
αυτής
ei;
-
31:10
αρέσαι
-i facă plăcere
άρα
atunci
και
și
γυνή
femeia
μου
mea
ετέρω
altuia;
τα
δε
și
νήπιά
copilașii
μου
mei
ταπεινωθείη
să fie umiliți.
-
31:11
θυμός γαρ
Căci mânia
οργής
urgiei
ακατάσχετος
e nestăvilită,
το
când
μιάναι
e întinată
ανδρός γυναίκα
femeia bărbatului.
-
31:12
πυρ γαρ
Căci un foc
εστι
este
καιόμενον
arzând
επί
în
πάντων
toate
των
μερών
părțile,
ουδ΄ αν
ba încă
επέλθοι
survine
εκ
din
ριζών
rădăcini
απώλεσεν
pierzarea.
-
31:13
ει δε και
Și dacă
εφαύλισα
am considera ca nimic
κρίμα
când se făcea dreptate
θεράποντός
slujitorului
μου
meu
η
sau
θεραπαίνης
slujitoarei mele,
κρινομένων
când se judecau
αυτών
ei ro
προς
cu
με
mine.
-
31:14
τι γαρ
Căci ce
ποιήσω
voi face
εάν
dacă
έτασίν
pedeapsă
μου
îmi
ποιήσηται
va înfăptui
κύριος
Domnul?
εάν δε
Și dacă
και επισκοπήν
va și cerceta,
τίνα
ce
απόκρισιν
răspuns
ποιήσομαι
Îi voi face?
-
31:15
πότερον
Oare
ουκ
nu,
ως
așa cum
και
și
εγώ
eu
εγενόμην
am luat ființă
εν
în
γαστρί
burtă,
και
și
εκείνοι
ei
γεγόνασι
au luat ființă?
γεγόναμεν δε
Și toți am venit la ființă
εν
în
τη
αυτή
același
κοιλία
pântece.
-
31:16
αδύνατοι δε
Cei neputincioși,
χρείαν
în nevoia
ην
pe care
ποτε
vreodată
είχον
au avut-o,
ουκ
nu
απέτυχον
au fost uitați;
χήρας δε
iar al văduvei
τον
οφθαλμόν
ochi
ουκ
nu
εξέτηξα
s-a topit de așteptare.
-
31:17
ει δε και
Și dacă
τον
ψωμόν
dumicatul
μου
meu
έφαγον
l-am mâncat
μόνος
singur,
και
și
ουχί
n-
ορφανώ μετέδωκα
am împărțit orfanului
εξ
din
αυτού
el.
-
31:18
ότι
(căci
εκ
din
νεότητός
tinerețea
μου
mea
εξέτρεφον
i-am hrănit
ως
ca
πατήρ
un tată,
και
și
εκ
din
γαστρός
pântecele
μητρός
mamei
μου
mele
ωδήγησα
i-am călăuzit);
-
31:19
ει δε και
și dacă
υπερείδον
l-am trecut cu vederea
γυμνόν
pe cel gol
απολλύμενον
care pierea,
και
și
ουκ
nu
ημφίασα
l-am îmbrăcat;
-
31:20
αδύνατοι δε
și cei neputincioși,
ει μη
de-au fost în juru-mi și nu
ευλόγησαν με
m-au binecuvântat,
από δε
și din
κουράς
tunsoarea
αμνών
mieilor
μου
mei
εθερμάνθησαν
nu s-au încălzit
οι
ώμοι
umerii
αυτών
lor;
-
31:21
ει
și de-
επήρα
am ridicat împotriva
ορφανώ
orfanului
χείρα
mâna,
πεποιθώς
încredințat
ότι
πολλή μοι βοήθεια
resursa mea multă ro
περίεστιν
va rămâne;
-
31:22
αποσταίη
să se dezarticuleze
άρα
atunci
ώμός
umărul
μου
meu
από
din
της
κλειδός
încheietură,
δε
și
βραχίων
brațul
μου
meu
από
din
του
αγκώνος
cot
συντριβείη
să se zdrobească.
-
31:23
φόβος γαρ
Căci frica
κυρίου
de Domnul
συνέσχε με
m-a constrâns;
από
sub
του
λήμματος
povara
αυτού
Lui
ουχ
nu
υποίσω
voi rezista.
-
31:24
ει
Dacă
έταξα
am pregătit
χρυσίον
aur
εις
pentru
ισχύν
tăria
μου
mea,
ει δε και
și dacă
λίθω
pe vreo piatră
πολυτελεί
prețioasă
επεποίθησα
m-am bizuit.
-
31:25
ει δε και
Și dacă
ευφράνθην
bucurie
πολλού
multă
πλούτου
de bogăție
μοι
mi-
γενομένου
a cuprins ființa;
ει δε και
și dacă,
επ΄
pe
αναριθμήτοις
lucruri fără număr
εθέμην
am pus
χείρά
mâna
μου
mea;
-
31:26
η
(sau
ουχ
nu
ορώμεν
vedem noi
ήλιον
a soarelui
τον
επιφαύσκοντα
strălucire
εκλείποντα
sfârșindu-se,
σελήνην δε
și luna
φθίνουσαν
scăzând?
ου γαρ
căci nimic
επ΄
pe
αυτοίς
ele
εστι
nu-i).
-
31:27
και
Și
ει
dacă
ηπατήθη
s-a înșelat
λάθρα
în secret
καρδία
inima
μου
mea;
ει δε
și dacă
χείρά
mâna
μου επιθείς
punându-mi-o
επί
la
στόματι
gura-
μου
mi,
εφίλησα
am sărutat-o; ro
-
31:28
και
și
τούτό
asta
μοι
mie
άρα
deci
ανομία
ca nelegiuirea
η
cea
μεγίστη
mai mare
λογισθείη
-mi fie socotită,
ότι
căci
εψευσάμην
am mințit
έναντι
înaintea
κυρίου
Domnului
του
Cel
υψίστου
Preaînalt.
-
31:29
ει δε και
Și dacă
επιχαρής εγενόμην
m-am umplut de satisfacție
πτώματι
la prăbușirea
εχθρών
vrăjmașilor
μου
mei,
και
și
είπεν
am zis
η
în
καρδία
inima
μου
mea,
εύγε
Perfect!
-
31:30
ακούσαι
Să audă
άρα
atunci
το
ους
urechea
μου
mea
την
κατάραν
blestemul
μου
meu,
θρυλληθείην δε
și să fie o zicală
άρα
atunci
υπό
prin
λαού
poporul
μου
meu,
κακούμενος
una de maltrare.
-
31:31
ει δε και
Și dacă
πολλάκις
de multe ori
είπον
au zis
αι
θεράπαιναί
slujnicele
μου
mele,
τις
Cine
αν δώη ημίν
ne-ar da
των
din
σαρκών
bucatele ro
αυτού
lui
εμπλησθήναι
să ne săturăm? --
λίαν
foarte mare
μου χρηστού
bunătatea-mi
οντος
fiind.
-
31:32
έξω
Afară
δε
însă
ουκ
nu
ηυλίζετο
a înnoptat
ξένος
străinul,
δε
și
θύρα
ușa
μου
mea
παντί
tuturor
ελθόντι
celor ce veneau
ανέωκτο
a fost deschisă.
-
31:33
ει δε και
Și dacă
αμαρτών
datorită păcatelor,
ακουσίως
în mod neintenționat,
έκρυψα
am ascuns
την
αμαρτίαν
păcatul
μου
meu,
-
31:34
ου γαρ
(căci nu
διετράπην
m-am răzgândit
πολυοχιλίαν
datorită gloatei
πλήθους
numeroase,
του
ca
μη
să nu
εξαγορεύσαι
spun deschis
ενώπιον
înaintea
αυτών
lor);
ει δε και
și dacă
είασα
am lăsat
αδύνατον
pe cel neputincios
εξελθείν
să plece
την
de la
θύραν
ușa
μου
mea
κόλπω
cu sânul
κενώ
gol.
-
31:35
τις
O cine-mi
δώη
va da pe
ακούοντά
ascultătorul
μου
meu!
χείρα δε
Și de mâna
κυρίου
Domnului,
ει μη
dacă nu
εδεδοίκειν
am fost în alertă;
συγγραφήν δε
și înscrisul
ην
pe care-l
είχον
aveam
κατά
împotriva
τινος
cuiva,
-
31:36
επ΄
pe
ώμοις
umeri
αν
περιθέμενος
purtându-l
στέφανον
ca pe-o coroană,
ανεγίνωσκον
l-am citit.
-
31:37
και
Și
ει μη
dacă nu,
ρήξας
rupându-
αυτήν
l,
απέδωκα
l-am înapoiat
ουθέν
nimic
λαβών
primind
παρά
de la
χρεωφειλέτου
datornic.
-
31:38
ει
Dacă
επ΄
datorită
εμοί
mie,
ποτέ
vreodată
γη
pământul
εστέναξεν
a suspinat,
ει δε και
și dacă
οι
αύλακες
brazdele
αυτής
lui
έκλαυσαν
au plâns
ομοθυμαδόν
într-un suflet.
-
31:39
ει δε και
Și dacă
την
ισχύν
roada ro
αυτής
i-
έφαγον
am mâncat-o
μόνος
singur,
άνευ
fără
τιμής
plată;
ει δε και
și dacă
ψυχήν
sufletul
κυρίου
domnului
της
γης
pământului,
εκλαβών
posedându-l,
ελύπησα
l-am întristat;
-
31:40
αντί
în loc de
πυρού
grâu
άρα
atunci,
εξέλθοι μοι
să-mi răsară
κνίδη
urzică,
αντί δε
și-n loc de
κριθής
orz,
βάτος
mărăciniș.
και
Și
επαύσατο Ιωβ
Iov și-a încheiat
ρήμασιν
discursurile.