Iov 29

-

29:1

έτι δε

Și mai departe

προσθείς

continuând,

Ιωβ

Iov

είπε

și-a zis

τω

în

προοιμίω

stih.

-

29:2

τις αν

O, cine-ar

με θείη

putea să mă întoarcă

κατά

în

μήνα

luna

έμπροσθεν

de odinioară,

ημερών

în zilele

ων

în care

με

mă

ο

θεός εφύλαξεν

păzea Dumnezeu?

-

29:3

ως

Ca

ότε

atunci când

ηύγει

strălucea

ο

λύχνος

lampa

αυτού

Lui

υπέρ

deasupra

κεφαλής

capului

μου

meu;

ότε

când

τω

sub

φωτί

lumina

αυτού

Lui,

επορευόμην

umblam

εν

prin

σκότει

întuneric;

-

29:4

ότε

când

ήμην

eram

εν

în

ημέραις

zilele

νεότητός

tinereții

μου

mele;

ότε

când

ο

θεός

Dumnezeu

επισκοπήν

veghind

εποιείτο

făcea

του

bine

οίκου

casei

μου

mele;

-

29:5

ότε

când

ήμην

eram

υλώδης

ca o pădure

λίαν

mare, ro

κύκλω δε

și de jur împrejurul

μου

meu

οι

stăteau

παίδες

copilașii

μου

mei;

-

29:6

ότε

când

εχέοντο

revărsau

αι

οδοί

căile

μου

mele

βουτύρω

unt,

τα

δε

și

όρη

munții

μου

mei

εχέοντο

râureau

γάλακτι

lapte;

-

29:7

ότε

când

εξεπορευόμην

ieșeam

όρθριος

de dimineața

εν

în

πόλει

cetate,

εν δε

și în

πλατείαις

piețe

ετίθετό μου

îmi așezau

ο

δίφρος

scaunul de cinste;

-

29:8

ιδόντες

Văzându-

με

mă,

νεανίσκοι

tinerii

εκρύβησαν

se ascundeau,

πρεσβύται δε

și bătrânii

πάντες

toți

έστησαν

se ridicau în picioare;

-

29:9

αδροί δε

și fruntașii poporului

επαύσαντο

încetau

λαλούντες

să vorbească,

δάκτυλον

degetul

επιθέντες

punându-și-l

επί

la

στόματι

gură.

-

29:10

οι δε

Iar cei ce

ακούσαντες

mă auzeau,

εμακάρισάν με

mă fericeau;

και

și

γλώσσα

limba

αυτών

lor,

τω

în

λάρυγγι

gât

αυτών

li

εκολλήθη

se lipea.

-

29:11

ότι

Căci

ωτίον

urechea

ήκουσε

auzea,

και

și

εμάκαρισέ με

mă fericea;

οφθαλμός δε

iar ochiul

ιδών

văzându-

με

mă,

εξέκλινε

se pleca. ro

-

29:12

διέσωσα γαρ

Căci l-am scăpat

πτωχόν

pe cel sărman

εκ

din

χειρός

mâna

δυνάστου

celui puternic;

και

și

ορφανώ

pe orfanul

ω

care

ουκ

nu

ην

avea ro

βοηθός

ajutor,

εβοήθησα

l-am ajutat.

-

29:13

ευλογία

Binecuvântarea

απολλυμένου

celui ce piere

επ΄

peste

εμέ

mine

έλθοι

să vină;

στόμα δε

și gura

χήρας

văduvei

με

m-

ευλόγησε

a binecuvântat.

-

29:14

δικαιοσύνην δε

Și cu dreptatea

ενεδεδύκειν

m-am îmbrăcat,

ημφιασάμην δε

și îmi puneam

κρίμα

judecata

ίσα

ca pe

διπλοϊδι

o manta dublă.

-

29:15

οφθαλμός

Ochi

ήμην

am fost

τυφλών

orbilor,

πους δε

și picior

χωλών

șchiopilor.

-

29:16

εγώ

Eu

ήμην

am fost

πατήρ

tată

αδυνάτων

celor slabi;

δίκην δε

și cauza

ην

celui pe care

ουκ

nu-l

ήδειν

cunoșteam

εξιχνίασα

o susțineam pas cu pas.

-

29:17

συνέτριψα δε

Și am sfărâmat

μύλας

măselele

αδίκων

celor nedrepți;

εκ δε

și din

μέσων

mijlocul

των

οδόντων

dinților

αυτών

lor

άρπαγμα

prada

εξέσπασα

am smuls-o.

-

29:18

είπα δε

Și am zis,

η

ηλικία

Statura ro

μου

mea

γηράσει

va îmbătrâni

ώσπερ

precum

στέλεχος

trunchiul

φοίνικος

palmierului;

πολύν

mult

χρόνον

timp

βιώσω

îmi voi duce traiul.

-

29:19

η

ρίζα

Rădăcina

διήνοικται

mi s-a deschis larg

επί

asupra

ύδατος

apei,

και

și

δρόσος

roua

αυλισθήσεται

s-a sălășuit

εν

în

τω

θερισμώ

secerișul

μου

meu.

-

29:20

η

δόξα

Mărirea

μου

mea

καινή

se înnoia

μετ΄

împreună cu

εμού

mine,

και

și

το

τόξον

arcul

μου

meu

εν

în

χειρί

mâna

αυτού

lui

πορεύεται

își continua traversarea.

-

29:21

εμού ακούσαντες

Auzindu-mă,

προσέσχον

luau aminte,

εσιώπησαν δε

și păstrau tăcerea

επί

la

τη

εμή βουλή

sfatul meu.

-

29:22

επί

La

τω

εμώ ρήματι

discursul meu

ου

nu

προσέθεντο

comentau, ro

περιχαρείς δε

și de mare bucurie

εγίνοντο

erau cuprinși

οπόταν

când

αυτοίς

le

ελάλουν

vorbeam.

-

29:23

ώσπερ

Ca

γη

un pământ

διψώσα

însetat

προσδεχομένη

primind

τον

υετόν

ploaia,

ούτως

așa erau

ούτοι

aceștia

την

la

εμήν λαλιάν

vorbirea mea.

-

29:24

εάν

Dacă

γελάσω

surâdeam

προς

spre

αυτούς

ei,

ου μη

nu le venea

πιστεύσωσι

să creadă,

και

și

φως

lumina

του

προσώπου

feței

μου

mele

ουκ

nu o

απέπιπτεν

slăbeau din ochi.

-

29:25

εξελεξάμην

Alegeam

οδόν

calea

αυτών

lor,

και

și le

εκάθισα

ședeam

άρχων

în frunte; ro

και

și-

κατεσκήνουν

mi întindeam cortul

ωσεί

ca

βασιλεύς

un împărat

εν

în mijlocul

μονοζώνοις

celor încinși de luptă,

ον τρόπον

ca unul care

παθεινούς παρεκάλουν

mângâie pe cei suferă.