Ieremia 12

12:1 Tu ești prea drept, Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuși să Te întreb asupra orânduirilor Tale. Pentru ce propășește calea celor răi, și toți mișeii trăiesc în pace?
-
12:2
εφύτευσας αυτούς
I-ai sădit,
και
și
ερριζώθησαν
s-au înrădăcinat;
ετεκνοποίησαν
au odrăslit
και
și
εποίησαν
au făcut
καρπόν
rod;
εγγύς
aproape
ει
ești
συ
Tu
του
de
στόματος
gura
αυτών
lor,
και
dar
πόρρω
departe
από
de
των
νεφρών
rărunchii
αυτών
lor.
-
12:3
και
Și
συ
Tu,
κύριε
Doamne,
γινώσκεις με
mă cunoști;
δεδοκίμακας
ai încercat
την
καρδίαν
inima
μου
mea
εναντίον
înaintea
σου
Ta.
συνάγαγε
Strânge-
αυτούς
i
ως
ca pe
ποιμνίον
o turmă
εις
pentru
θυσίαν
jertfă,
και
și
άγνισον
purifică-
αυτούς
i
εις
pentru
ημέραν
ziua
σφαγής
înjunghierii.
12:4 Până când să se jelească țara și să se usuce iarba de pe toate câmpiile? Pier vitele și păsările din pricina răutății locuitorilor. Căci ei zic: „El (Ieremia) n-are să ne vadă sfârșitul!” –
12:5 „Dacă, alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu niște cai? Și, dacă nu te crezi la adăpost decât într-o țară liniștită, ce vei face pe malurile îngâmfate ale Iordanului?
12:6 Căci chiar frații tăi și casa tatălui tău te vând, ei înșiși strigă în gura mare după tine. Nu-i crede când îți vor spune vorbe prietenoase. –
12:7 Mi-am părăsit casa și Mi-am lăsat moștenirea, Mi-am dat pe iubita Mea în mâinile vrăjmașilor ei.
12:8 Moștenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea; și de aceea o urăsc.
12:9 A ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriță, în jurul căreia se strâng păsările de pradă? – Duceți-vă și strângeți toate fiarele câmpului, aduceți-le ca s-o mănânce! –
12:10 Un mare număr de păstori Îmi pustiesc via, Îmi calcă ogorul în picioare; ogorul Meu cel plăcut îl prefac într-un pustiu părăsit.
12:11 Îl pustiesc, și el stă trist și pustiit înaintea Mea. Toată țara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea.
12:12 Peste toate înălțimile pustiului vin pustiitori, căci sabia Domnului mănâncă țara de la un capăt la altul; și nimeni nu-i lăsat în pace.
12:13 Au semănat grâu, și seceră spini, s-au ostenit fără folos. – Să vă fie rușine de ce culegeți în urma mâniei aprinse a Domnului!” –
12:14 Așa vorbește Domnul despre toți vecinii Mei cei răi care se ating de moștenirea pe care am dat-o poporului Meu, Israel: „Iată, îi voi smulge din țara lor și voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor.
12:15 Dar, după ce-i voi smulge, voi avea iarăși milă de ei și-i voi aduce înapoi pe fiecare în moștenirea lui și pe fiecare în țara lui.
12:16 Și dacă vor învăța căile poporului Meu, dacă vor jura pe Numele Meu zicând: „Viu este Domnul!”, cum au învățat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi fericiți în mijlocul poporului Meu.
12:17 Dar dacă nu vor asculta nimic, voi nimici cu desăvârșire pe un astfel de popor, îl voi nimici și îl voi pierde, zice Domnul.”