Eclesiastul 2

-

2:1

είπον εγώ

Eu am zis

εν

în

καρδία

inima

μου

mea,

δεύρο

Vino

δη

acum

πειράσω σε

să te încerc

εν

prin

ευφροσύνη

veselie,

και

și

ίδε

să vezi

εν

înlăuntrul

αγαθώ

binelui!

και

Și

ιδού

iată,

και γε

chiar și

τούτο

aceasta

ματαιότης

e deșertăciune.

-

2:2

τω

γέλωτι

Râsului

είπα

i-am zis,

περιφοράν

Deviere! ro

και

Și

τη

ευφροσύνη

veseliei,

τι

De ce

τούτο ποιείς

faci asta?

-

2:3

και

Și

κατεσκεψάμην

am observat atent

ει

dacă

η

καρδία

inima

μου

mea

ελκύσει

ar putea să antreneze

ως

precum

οίνον

vinul

την

σάρκα

trupul

μου

meu;

και

și

καρδία

inima

μου

mea

ωδήγησέ με

m-a călăuzit

εν

în

σοφία

înțelepciune,

και

și

του

ca

κρατήσαι

să stăpânesc

επ΄

asupra

ευφροσύνη

veseliei,

έως

până

ου

când

ίδω

voi vedea

ποίον

de ce natură

το

e

αγαθόν

binele

τοις

υιοίς

fiilor

των

ανθρώπων

oamenilor,

ο

pe care să-l

ποιήσουσιν

facă

υπό

sub

τον

ήλιον

soare,

αριθμόν

în numărul

ημερών

zilelor

ζωής

vieții

αυτών

lor.

-

2:4

εμεγάλυνα

Mi-am mărit

ποίημά

întreprinderea

μου

mea;

ωκοδόμησά μοι

mi-am zidit

οίκους

case;

εφύτευσά μου

mi-am sădit

αμπελώνας

vii.

-

2:5

εποίησά μοι

Mi-am făcut

κήπους

grădini

και

și

παραδείσους

paradisuri,

και

și

εφύτευσα

am sădit

εν

în

αυτοίς

ele

ξύλον

un pom

παν

pentru fiecare

καρπού

fruct.

-

2:6

εποίησά μοι

Mi-am făcut

κολυμβήθρας

iazuri

υδάτων

de ape

του

ca

ποτίσαι

să ud

επ΄

din

αυτών

ele

δρυμόν

pădurea mea

βλαστώντα

odrăslitoare

ξύλα

de pomi.

-

2:7

εκτησάμην

Am dobândit

δούλους

robi

και

și

παιδίσκας

servitoare,

και

și

οικογενείς

slujitori ce-n casă

εγένοντό μοι

mi s-au născut;

και

și,

γε

da!,

κτήσις

bogăție

βουκολίου

în cireadă

και

și-n

ποιμνίου

turmă --

πολλή

avere mare

εγένετό μοι

am văzut constituindu-mi-se,

υπέρ

mai presus de

πάντας

toți

τους

cei ce

γενομένους

au fost

έμπροσθέν

înaintea

μου

mea

εν

în

Ιερουσαλήμ

Ierusalim.

-

2:8

συνήγαγόν μοι

Mi-am adunat,

και γε

da! și

αργύριον

argint,

και γε

da! și

χρυσίον

aur,

και

și

περιουσιασμούς

avuțiile

βασιλέων

împăraților

και

și

των

χωρών

ținuturilor.

εποίησά μοι

Mi-am pregătit

άδοντας

cântăreți

και

și

αδούσας

cântărețe,

και

și

εντρυφήματα

deliciile

υιών

fiilor

του

ανθρώπου

oamenilor,

οινοχόον

paharnic de vin

και

și

οινοχόας

paharnice de vin.

-

2:9

και

Și

εμεγαλύνθην

m-am făcut măreț,

και

și

προσέθηκα

am adăugat

σοφίαν

înțelepciune

παρά

dincolo

πάντας

de toți

τους

cei ce

γενομένους

fiind au devenit

έμπροσθέν

înaintea

μου

mea

εν

în

Ιερουσαλήμ

Ierusalim,

και

și

γε

da!,

σοφία

înțelepciunea

μου

mea

εστάθη μοι

statornică mi-a fost.

-

2:10

και

Și

παν

din tot

ο

ce

ήτησαν

au dorit

οι

οφθαλμοί

ochii

μου

mei,

ουκ

nimic nu

υφείλον

a rămas departe

απ΄

de

αυτών

ei.

ουκ απεκώλυσα

N-am reținut

την

καρδίαν

inima

μου

mea

από

de la

πάσης

nicio

ευφροσύνης

bucurie,

ότι

căci

καρδία

inima

μου

mi

ευφράνθη

s-a bucurat

εν

în

παντί

toată

μόχθω

truda

μου

mea.

και

Și

τούτο

aceasta

εγένετο

a fost

μερίς

partea

μου

mea

από

din

παντός

toată

μόχθου

truda

μου

mea.

-

2:11

και

Și

επέβλεψα

am privit

εγώ

eu

εν

la

πάσι

toate

ποιήμασί

acțiunile

μου

mele,

οις

pe care le-

εποίησαν

au făcut

αι

χείρές

mâinile

μου

mele,

και

și

εν

la

μόχθω

truda

ω

cu care

εμόχθησα

m-am trudit

του

ποιείν

să le fac.

και

Și

ιδού

iată,

τα πάντα

toate lucrurile

ματαιότης

sunt deșertăciune

και

și

προαίρεσις

pretenție

πνεύματος

a duhului,

και

și

ουκ

nu

έστι

este

περίσσεια

folos

υπό

sub

τον

ήλιον

soare.

-

2:12

και

Și

επέβλεψα εγώ

eu am privit în jur

του

ca

ιδείν

să văd

σοφίαν

înțelepciunea

και

și

περιφοράν

abaterea

και

și

αφροσύνην

nebunia;

ότι

căci

τις

cine

άνθρωπος

e omul

ος

care

επελεύσεται

se va dirija

οπίσω

urmând

της

βουλής

sfătuirea,

συν

cu

τα

όσα

toate câte

εποίησαν

au fost cuprinse

αυτήν

în sfătuire? ro

-

2:13

και

Și

είδον εγώ

eu am văzut

ότι

că

έστι

este

περίσσεια

abundență

τη

de

σοφία

înțelepciune

υπέρ

mai presus de

την

αφροσύνην

nebunie,

ως

ca

περίσσεια

abundența

του

φωτός

luminii

υπέρ

peste

το

σκότος

întuneric.

-

2:14

του

σοφού

Înțeleptul,

οι

οφθαλμοί

ochii

αυτού

lui sunt

εν

în

κεφαλή

capul

αυτού

lui;

και

dar

ο

άφρων

nebunul

εν

în

σκότει

întuneric

πορεύεται

umblă;

και

și

έγνων

am cunoscut,

και

și

γε

chiar

εγώ

eu,

ότι

că

συνάντημα

un accident,

εν

unul singur,

συναντήσεται

va veni în întâmpinarea

τοις

πάσιν

fiecăreia

αυτοίς

din ei.

-

2:15

και

Și

είπον εγώ

eu mi-am zis

εν

în

καρδία

inima

μου

mea,

ως

La fel --

συνάντημα

accidentul survenind

του

άφρονος

nebunului --

και γε

chiar și

εμοί

pe mine

συναντήσεταί μοι

mă va întâmpina;

και

și

ινατί

pentru ce

εσοφισάμην

m-am făcut înțelept

εγώ

eu?

το

περισσόν

În plus,

ελάλησα

am spus

εν

în

καρδία

inima

μου

mea,

διότι

Întrucât

άφρων

nebunul

εκ

din

περισσεύματος

preaplin

λαλεί

vorbește,

ότι

înseamnă că-

και γε

n adevăr, și

τούτο

aceasta-i

ματαιότης

deșertăciune.

-

2:16

ότι

Căci

ουκ έστι

nu mai este nicio

μνήμη

amintire

του

despre

σοφού

înțelept

μετά

alături

του

de

άφρονος

nebun

εις

în

τον

αιώνα

veac,

καθότι

întrucât

ήδη

deja,

ταις

în

ημέραις

zilele

ταις

ερχομεναίς

viitoare

τα

pe

πάντα

toate le

επελήσθη

va acoperi unitatea;

και

și

πως

cum

αποθανείται

va muri

ο

σοφός

înțeleptul

μετά

laolaltă cu

του

άφρονος

nebunul?

-

2:17

και

Și

εμίσησα

am ajuns la ură

συν

cu

την

ζωήν

viața;

ότι

căci

πονηρόν

cumplită

επ΄

a fost asupra

εμέ

mea

το

ποίημα

fapta

το

πεποιημένον

înfăptuită

υπό

sub

τον

ήλιον

soare.

ότι

Căci

πάντα

toate

ματαιότης

sunt deșertăciune

και

și

προαίρεσις

pretenție

πνεύματος

a duhului.

-

2:18

και

Și

εμίσησα εγώ

eu am urât

σύμπαντα

în întregime

μόχθον

truda

μου

mea

ον

cu care

εγώ

eu

εμόχθησα

m-am trudit

υπό

sub

τον

ήλιον

soare.

ότι

Căci

αφίω αυτόν

trebuie s-o las

τω

ανθρώπω

omului

τω

care

γινομένω

vine

μετ΄

după

εμέ

mine.

-

2:19

και

Și

τις

cine

είδεν

știe

ει

dacă

σοφός έσται

acesta va fi înțelept

η

sau

άφρων

nebun?

και

Și

ει

dacă

εξουσιάζεται

va stăpâni

εν

asupra

παντί

întregii

μόχθω μου

mele trude

ω

cu care

εμόχθησα

m-am trudit,

και

și

ω

prin care

εσοφισάμην

am devenit înțelept

υπό

sub

τον

ήλιον

soare.

και γε

Da, și

τούτο

aceasta

ματαιότης

e deșertăciune.

-

2:20

και

Și

επέστρεψα εγώ

eu m-am răzgândit,

του

ca

αποτάξασθαι

să las să se ducă

τη

καρδία

inima

μου

mea,

επι

eliberând-o de

παντί

toată

μόχθω

truda

ω

cu care

εμόχθησα

m-am trudit

υπό

sub

τον

ήλιον

soare.

-

2:21

ότι

Căci

έστιν

este

άνθρωπος

un om

ότι

care

μόχθος

a depus efort prin truda

αυτού

lui,

εν

în

σοφία

înțelepciune,

και

și

εν

în

γνώσει

cunoștință,

και

și

εν

în

ανδρία

bravură;

και

și

άνθρωπος

e un om

ω

care

ουκ

nu

εμόχθησεν

se ostenește --

εν

și în acesta,

αυτώ δώσει

lui îi va da cel brav,

αυτώ

lui!,

μερίδα

partea

αυτού

lui.

και

Și,

γε

da!,

τούτο

aceasta-i

ματαιότης

deșertăciune,

και

și

πονηρία

o atrocitate

μεγάλη

mare.

-

2:22

γίνεται

Ce se întâmplă

τω

ανθρώπω

omului

εν

în

παντί

toată

μόχθω

truda

αυτού

lui,

και

și

εν

în

προαιρέσει

pretenția

καρδίας

inimii

αυτού

lui,

ω

prin care

αυτός

el

μοχθεί

se trudește

υπό

sub

τον

ήλιον

soare?

-

2:23

ότι

Căci

πάσαι

toate

αι

ημέραι

zilele

αυτού

lui

αλγημάτων

sunt dureri

και

și

θυμού

mânia

περισπασμός

preocupării

αυτού

lui;

και

și

γε

într-adevăr,

εν

când e

νυκτί

noapte,

ου

nu

κοιμάται

se culcă

η

καρδία

inima

αυτού

lui.

και

Și,

γε

da!,

τούτο

aceasta

ματαιότης

deșertăciune

εστίν

este.

-

2:24

ουκ έστιν

Nu este niciun

αγαθόν

bine

ανθρώπω

pentru om,

ει μη

decât numai

ο

φάγεται

să mănânce

και

și

ο

πίεται

să bea,

και

și

ο

δείξει

să arate

τη

ψυχή

sufletului

αυτού

lui

αγαθόν

bine

εν

în

μόχθω

truda

αυτού

lui.

και

Și,

γε

da!,

τούτο

aceasta

είδον εγώ

eu am știu,

ότι

că

από

din

χειρός

mâna

του

lui

θεού

Dumnezeu

εστιν

este.

-

2:25

ότι

Căci

τις

cine

φάγεται

va mânca,

και

și

τις

cine

πίεται

va bea

πάρεξ

fără

αυτού

El?

-

2:26

ότι

Căci

τω

ανθρώπω

omului

τω

care

αγαθώ

e bun

προ

înaintea

προσώπου

Feței

αυτού

Lui,

έδωκε

îi dă

σοφίαν

înțelepciune,

και

și

γνώσιν

cunoaștere,

και

și

ευφροσύνην

bucurie.

και

Și

τω

αμαρτάνοντι

păcătosului,

έδωκε

îi dă

περισπασμόν

preocupare

του

προσθείναι

să adune

και

și

του

συναγαγείν

să strângă,

του

așa încât

δούναι

să-i dea

τω

celui

αγαθώ

bun

προ

înaintea

προσώπου

Feței

του

lui

θεού

Dumnezeu.

ότι

Căci,

και γε

da!, și

τούτο

aceasta

ματαιότης

e deșertăciune

και

și

προαίρεσις

pretenție

πνεύματος

a duhului.