Apele din Mara
Versetul zilei — 2 Corinteni 12:9-10
📖 Și porțiunea Scripturii pe care o citea era aceasta:
Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.
De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.
— 2 Corinteni 12:9-10 (DC)
Citește capitolul complet →🎵 Cântați Domnului!
✝️ Domnul este aproape
Au ajuns la Mara; dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară
Ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu… ne bucurăm chiar și în necazurile noastre; căci știm că necazul aduce răbdare
Exodul 15:23; Romani 5:2–3
Apele din Mara
Tată îi trece pe copil Lui prin școala încercărilor și a necazurilor, dar această educație este extrem de neplăcută pentru inima firească; și totuși, Dumnezeu care ne-a asigurat cu iubire binecuvântările veșnice, trebuie să continue, prin aceeași iubire, să împlinească o lucrare în noi.
Această lucrare se desfășoară în școala încercărilor pentru a ne permite, în timpul călătoriei noastre prin aceast pustiu, să realizăm aceste binecuvântări și să îndepărtăm tot ceea ce ne-ar împiedica să ne bucurăm de ele.
Este adevărat că astăzi, în ceea ce privește trecutul, noi avem pace cu Dumnezeu, în ceea ce privește prezentul, beneficiem de harul de neschimbat a Tatălui, și avem pentru viitor o speranță sigură.
De aceea mulți ar putea fi înclinați să creadă că acestea trei – pacea, harul și speranța – sunt cu siguranță suficiente. Tatăl însă, în înțelepciunea, harul și iubirea Lui nepătrunse, are altceva pentru noi — ceva nu pentru acolo sus, ci pentru aici jos, în pustie.
Este frumos să te bucuri de speranța gloriei viitoare a lui Dumnezeu, dar să te bucuri acum în încercări este cu totul altceva. Israeliții au cântat o cuvântare înălțătoare de laudă Domnului, atunci când El i-a condus prin Marea Roșie, dar imediat ce s-a stins ultima notă a acelei cântări, ei au ajuns la Mara, și acolo au murmurat.
Dar noi, poporul Său ceresc? Când am ajuns la „Mara”, am murmurat ca Israel?
Este un lucru frumos să ne ridicăm deasupra presiunii circumstanțelor, prin puterea credinței. Dar este cu totul altceva să ne supunem cu răbdare, rămânând acolo jos, sub greutatea încercării, și să învățăm răbdarea creștină, pe care o putem dobândi doar în școala Tatălui.
Firea pământească nu apreciază încercarea, iar ispititorul șoptește adesea: ‚Dumnezeu este împotriva ta și se poartă cu tine ca un Judecător”. Dar copilul lui Dumnezeu poate spune: „Tatăl meu este de partea mea, și tocmai din acest motiv El a trimis aceste încercări. El se ocupă de mine ca un Tată, nu ca un Judecător”.
„Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El. Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește” (Evrei 12:5–6).
după W. J. Hocking
🕊️ Gând
Ceea ce Dumnezeu ne face să înțelegem pe pielea noastră – noi, fii și fiice risipitori 👉 Aceasta este uneori singura cale de a învăța să apreciem ce e bun.