Câteva cuvinte despre creșterea copiilor (2)

I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoștință și prin care fiii lui s-au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit

1 Samuel 3:13

Câteva cuvinte despre creșterea copiilor (2)

Mulți tineri au o interpretare greșită a acestor cuvinte ale Scripturii: „Căci de fapt ei [părinții] pentru puține zile, după cum socoteau ei bine ne instruiau, El însă [Dumnezeu] pentru folosul nostru, ca să luăm parte la sfințenia Lui.” (Evrei 12:10). Unii își fac o impresie eronată despre acest verset – și anume că, părinții ar exercita disciplina doar „cum credeau ei că e bine”, ca și cum singurul lor scop ar fi să se amuze, făcând viața copiilor lor mizerabilă. Este însă sigur că versetul acesta nu are acest înțeles; din contră, tinerii ar putea fi surprinși de avertismentele severe pe care Dumnezeu le adresează părinților.

În cazul lui Eli, fiii lui erau deja adulți. Ei îndeplineau funcția de preoți, dar nu-L cunoșteau pe Domnul, iar comportamentul lor era incredibil. Furau din ofrandele poporului; trăiau în mod deschis în imoralitate; și îi determinau pe oamenii din Israel să disprețuiască tot ce era legat de închinarea adusă Domnului (1 Samuel 2:12–17, 22).

Eli știa toate acestea și și-a certat fiii; dar în realitate, se pare că avea o lungă istorie în a-i lăsa să facă tot ce voiau. Dumnezeu l-a mustrat pe Eli, spunând: „Pentru ce călcați voi în picioare jertfele Mele și darurile Mele… tu cinstești pe fiii tăi mai mult decât pe Mine” (1 Samuel 2:29). Cu mulți ani mai târziu, familia profetului Samuel a urmat o cale similară. Fiii lui au devenit lacomi, au luat mită și erau atât de nedrepți încât întreaga națiune știa acest lucru (1 Samuel 8:3–5).

Tineri dragi, trebuie să știți că Dumnezeu are standarde foarte înalte pentru părinți! Dacă aceștia vă permit să mergeți pe calea voastră, El consideră asta o dezonorare personală împotriva Lui. Părinții voștri nu sunt cu siguranță perfecți și, uneori, s-ar putea chiar să aveți dreptate să nu fiți de acord cu ei – dar acest lucru trebuie făcut totuși cu respect, nu cu sfidare. Domnul Isus, la vârsta de doisprezece ani, a lăsat să se înțeleagă că nu era de acord cu mama Sa, dar a făcut aceasta într-un mod care totuși arăta supunere (Luca 2:48–51).

În toate situațiile familiale, părinții creștini sunt învățați de Dumnezeu că, disciplina promptă este calea divină de a le oferi copiilor lor iubire, speranță și protecție împotriva păcatului (Proverbe 13:24; 19:18; 22:15; 23:13).

după Stephen Campbell