Câteva cuvinte despre creșterea copiilor (1)

Tatăl lui [David nu-l mustrase [pe Adonia] niciodată în viața lui, zicând: „Pentru ce faci așa?”]

1 Împărați 1:6

Câteva cuvinte despre creșterea copiilor (1)

Fără îndoială, toți părinții creștini doresc să-și crească copiii „în mustrarea și învățătura Domnului” (Efeseni 6:4). Este un mare privilegiu, dar și o mare provocare, care necesită o atenție constantă. Dumnezeu ne spune să ne învățăm copiii „când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula” (Deuteronom 6:7). Ca părinți, nu suntem niciodată liberi de îndatoriri față de copiii noștri.

Viața lui David oferă un exemplu surprinzător. Fiul lui Adonia, inițiase o rebeliune. A fost un act păcătos pe care el însuși l-a ales, dar, într-un anumit sens, David era și el implicat. Tatăl permisese spiritului rebel al fiului să înflorească, pentru că David nu îi spusese niciodată „Nu”.

Părinți creștini, acest lucru este de o mare importanță! Când ne îndrumăm și ne corectăm în mod activ copiii, ei pot opune o rezistență destul de viguroasă, plângând, bosumflându-se, țipând și pur și simplu făcând viața familiei destul de neplăcută. În acel moment, poate părea mai ușor să-i lăsăm să facă cum vor. Dar acea sămânță are un fruct foarte amar.

Dacă copiii învață să fie rebeli când sunt mici, este probabil să ne aducă o mare durere când vor fi mai mari. Mai important, dacă învață lipsa de respect când sunt copii, s-ar putea foarte bine să nu respecte autoritatea lui Dumnezeu ca adulți. Dacă această afirmație sună prea dur, gândiți-vă din nou la rezultatul stilului de creștere non-intervenționist al lui David față de Adonia. „copilul lăsat de capul lui face rușine mamei sale” (Proverbe 29:15).

Dacă nu aveți copii, rugați-vă cu stăruință pentru cei care au! Disciplina consecventă și evlavioasă este foarte solicitantă. Ea nu oferă nicio garanție, deoarece copiii sunt în ultimă instanță responsabili pentru propriile lor acțiuni.

Totuși, părinții creștini au o responsabilitate înaintea lui Dumnezeu, El Care ne disciplinează și pe noi; și avem asigurarea că disciplina va produce mai târziu „celor ce au trecut prin școala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii” (Evrei 12:11).

după Stephen Campbell