Reflectând lumina Domnului Hristos, în timp ce Îl așteptăm

În mijlocul unui neam ticălos și stricat… străluciți ca niște lumini în lume, ținând sus Cuvântul vieții

Mijlocul să vă fie încins, și făcliile aprinse. Și să fiți ca niște oameni care așteaptă pe stăpânul lor

Filipeni 2:15–16; Luca 12:35–36

Reflectând lumina Domnului Hristos, în timp ce Îl așteptăm

Legătura noastră cu Domnul Hristos este în lumină; de aceea, fiecare dintre noi, trebuie să-și întoarcă privirea de la veacul prezent, pentru a contempla acea lumină strălucitoare de sus; dar nu numai atât, ci trebuie să reflectăm aici jos, lumina minunată a lui Dumnezeu.

Dar poate că îți spui:
–„Eu sunt un reflector foarte slab!”
–„Nu contează”, spune Domnul. „tu continuă, iar Eu îți dau puterea; știu că tu nu ești nimic în tine însuți, și că te afli într-un loc unde este noapte; dar continuă să răspândești lumină; în curând vei fi, și vei trăi, în ziua lui Dumnezeu.”

Acea dimineață fără nori ne va conduce în lumina unde se află acum Domnul Hristos. El este „Luceafărul Strălucitor de Dimineață” (Apocalipsa 22:16).

Noaptea poate fi, într-adevăr, foarte întunecată, dar întunericul nu poate ajunge până la Luceafărul Strălucitor de Dimineață. Niciun nor nu-L poate acoperi: în curând El va străluci.

Suntem aici doar în trecere, în drum spre ceea ce ne așteaptă mai departe. El este Steaua noastră strălucitoare de Dimineață; Îl vom vedea. El ne va înălța și ne va călăuzi spre casa Tatălui, înainte ca soarele să răsară. Această speranță ne dă curajul de a persevera în mijlocul eșecurilor. Desigur, am eșuat. Am fost oare un bun reflector al luminii? Nu! Dar trebuie să continui, cum pot eu, până când El va veni, până când Îl voi vedea ca pe Steaua strălucitoare a dimineții.

Nu este vorba că dorim ca noi să fim reflectoare strălucind din plin la venirea Lui – deși ar trebui să fim astfel; nici nu este vorba că ne așteptăm să vedem lămpile noastre pline cu untdelemn; nu noi dorim sau facem, ci Duhul Sfânt care locuiește în Mireasă, acesta este cel care dorește venirea Lui.

Vă aude El strigând: „Vino, Doamne Isuse!” Se înalță inimile voastre până la punctul în care spun neîncetat: „Vino, Doamne Isuse!” Să nu ne tot uităm în jur așteptând pe altcineva, ci să-I spunem Lui: „Vino!”

Vă rugăm, cultivați comuniunea cu Hristos în legătură cu acest cuvânt: „Vino!” — considerându-ne ca parte din Mireasa care se află încă pe pământ, și același timp, în comuniune cu Duhul din mijlocul ei, spunând: „Vino!”

după G. V. Wigram