Prințul păcii a plâns
Versetul zilei — Zaharia 12:10
📖 Și porțiunea Scripturii pe care o citea era aceasta:
Atunci voi turna peste casa lui David și peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare și de rugăciune, și își vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, și-L vor plânge amarnic cum plânge cineva pe un întâi născut.
— Zaharia 12:10 (DC)
Citește capitolul complet →🎵 Cântați Domnului!
✝️ Domnul este aproape
Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea și a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi
Luca 19:41–42
Prințul păcii a plâns
Cu o mie de ani mai devreme de scena descrisă în pasajul nostru, David „a suit dealul Măslinilor” (2 Samuel 15:30), pe aceeași drum pe care îl parcurge Domnul Isus aici, dar în direcția opusă. Regele David „suia plângând”, și tot poporul care era cu el „suia plângând”, din cauza loviturii de stat a fiului lui, Absalom.
Acum, Domnul nostru coboară de pe Muntele Măslinilor spre Ierusalim, și plânge și El, chiar dacă ucenicii care Îl însoțesc se bucură.
Fariseii nu sunt de acord cu această stare de sărbătoare, și Îi cer Domnului să-i oprească (Luca 19:39); ucenicii însă, și mulțimile, strigând toți împreună de bucurie, ascultă de cuvintele profetului Zaharia: „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe” (Zaharia 9:9).
Dar El nu se poate bucura, pentru că știe că în curând, aclamațiile se vor transforma în strigăte de moarte : „Răstignește-L, răstignește-L!” (Luca 23:21).
Avem un Mântuitor altruist! El nu plânge pentru Sine ca David, ci pentru poporul Său pământesc. Respingându-L, ei nu se vor bucura de dreptatea și mântuirea Lui, în concordanță cu speranța lor națională.
Și astăzi, două mii de ani mai târziu, chiar dacă poporul Israel locuiește din nou Ierusalimul, cei mai mulți încă Îl resping, privându-se singuri de harul lui Dumnezeu care dă „pace cu Dumnezeu” prin Mesia, Domnul Hristos, (Romani 5:1–2).
„Ierusalim”, numele binecuvântat, vorbește despre pace, dar orașul acesta nu va fi niciodată un loc al păcii, atâta vreme cât nu-L vor primi pe Prințul Păcii (Isaia 9:6). Între timp, ceea ce îi așteaptă, este un mare necaz; dar când Domnul Isus va veni să-i elibereze „cu norii” cerului (Apocalipsa 1:7), atunci vor mărturisi plângând: „Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El” (Isaia 53:5). Atunci vor primi pace de la El, și o vor avea în toate sensurile.
Cât despre noi, să „semănăm cu lacrimi” (Psalmul 126:5) vestea bună a păcii, atât iudeilor, cât și neamurilor (Efeseni 2:17).
după Simon Attwood
🕊️ Gând
Sfârșitul Istoriei este aproape. Eternitatea bate la ușă!
Pocăiește-te, și crede în Evanghelie! – Marcu 1:15
Crede în Domnul Isus, și vei fi salvat, tu și casa ta! – Fapte 16:31