Așteptându-L pe Hristos (3)

Fiindcă Dumnezeu găsește că este drept să dea întristare celor ce vă întristează și să vă dea odihnă atât vouă, care sunteți întristați, cât și nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu și pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.

2 Tesaloniceni 1:6–8

Așteptându-L pe Hristos (3)

În ce mă privește, mai este un lucru legat de felul în care Îl aștept pe Fiul lui Dumnezeu venit din cer. Acela pe care Îl iubesc nu este încă lângă mine și, în timp ce Îl aștept, străbat această lume, obosit și epuizat de semnătura spirituală și de natura intrinsecă a tot ceea ce mă înconjoară. Cu cât sunt mai mult în comuniune cu Dumnezeu, cu atât simt mai intens că spiritul lumii este pentru mine o sursă de oboseală, deși Dumnezeu continuă să-mi păstreze sufletul în comuniunea cu El.

De aceea spune Pavel, în 2 Tesaloniceni 1: „pentru a vă da vouă, celor care sunteți în necaz, odihnă împreună cu noi”. Acum îmi găsesc odihna sufletului așteptându-L pe Hristos, știind că, atunci când va veni El, totul se va întâmpla după voia Lui; căci venirea Domnului, care va fi o încercare pentru lume, va fi pentru sfinți o odihnă deplină și eternă. Nu se cuvine să fii obosit de slujire și de luptă. O, nu! Mai degrabă să fiu biruitor în fiecare zi, deși a lupta nu este totuși o odihnă.

Voi înțelege mai bine acest lucru când voi fi în slavă; sufletul meu se va împlini și va fi mai în măsură să se bucure de ceea ce este cu adevărat Dumnezeu; dar bucuria pe care o am astăzi, este de aceeași natură cu cea pe care o voi avea atunci când El va veni să fie glorificat în sfinții Lui.

după J. N. Darby