Așteptarea Domnului Hristos (2)

Să-L așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morți, pe Isus, care ne izbăvește de mânia viitoare

1 Tesaloniceni 1:10

Așteptarea Domnului Hristos (2)

Fraților, noi ne dorim cu toții acest lucru; căci pentru a umbla cu stăruință împreună cu Dumnezeu, avem nevoie atât de această comuniune, cât și de această speranță. Nu cred că un creștin poate avea o inimă în acord cu Scripturile dacă nu-L așteaptă pe Fiul lui Dumnezeu venit din cer; căci nu s-ar pune problema de a încerca să îndreptăm lumea dacă am vedea pe deplin păcatul ei, care constă în respingerea Domnului Hristos. Mai mult, nu ne vom putea face niciodată o idee corectă despre caracterul lumii atâta timp cât acest păcat suprem – respingerea Domnului – nu va fi înțeles de suflet. Pentru un creștin care veghează și așteaptă venirea lui Hristos din cer, Hristos Însuși este, într-un mod de nedescris, obiectul principal al sufletului. Nu este vorba că eu voi merge în cer și voi fi fericit, ci că Domnul Însuși vine din cer pentru mine și pentru întreaga Biserică. Aceasta este ceea ce conferă caracterul bucuriei sfântului; astfel, Hristos Însuși spune: „Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi. » Cu alte cuvinte, Domnul Isus spune: Acolo unde îmi găsesc bucuria, acolo o veți găsi și voi pe a voastră, Eu împreună cu voi, iar voi împreună cu Mine — pentru totdeauna alături de Domnul.

Suntem cu toții gata să admitem că am putea găsi binele în om, sau că binele se poate produce în om, dar în om nu veți găsi niciodată așteptarea lui Hristos. În lume, omul cel vechi – primul Adam – poate fi cultivat, dar rămâne primul Adam; pe Domnul Hristos – ultimul Adam – nu-L veți găsi niciodată în lume, căci El a fost respins de ea. Și tocmai căutarea acestui Domn respins este cea care își pune amprenta asupra întregului caracter și a conduitei sfinților.

după J. N. Darby