Fraților... eu fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Gândul acesta, dar, să ne însuflețească pe toți care suntem desăvârșiți; și, dacă în vreo privință sunteți de altă părere, Dumnezeu vă va lumina și în această privință.

Filipeni 3:13-15

Credința(2)

Moise s-a gândit la răsplata promisă de Dumnezeu, L-a văzut pe Cel Nevăzut, iar acest lucru i-a stimulat motivațiile.

În mod asemănător, apostolul Pavel spune: Consider toate lucrurile ca fiind o pierdere, pentru măreția cunoștinței lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am pierdut totul și le socotesc gunoi, ca să-L câștig pe Hristos (Filipeni 3:8).

Pavel a fost cândva Saul din Tars, un om religios foarte zelos. La fel ca Moise la curtea lui faraon, primise o educație excelentă și se putea aștepta la o carieră strălucită.

Într-o zi, pe când Saul era în misiune pentru a aresta creștini, pe drum, Isus i s-a arătat într-o lumină orbitoare. Saul a căzut la pământ, iar când s-a ridicat era un cu totul alt om. Fanaticul religios a devenit un discipol umil.

Amintirea viziunii lui Isus nu l-a părăsit niciodată și a schimbat radical direcția vieții sale, și felul în care el percepea existența. De atunci înainte, Pavel a ales să se asocieze cu creștinii persecutați și disprețuiți. A renunțat la avantajele sale anterioare și le-a considerat „gunoaie”!

Moise „privea la răsplată”, Pavel alerga „direct la țintă” pentru a câștiga "premiul chemării cerești a lui Dumnezeu". Alegerile lor erau legate de credința lor în Dumnezeu: perspectivele lor depășeau viața de pe pământ, iar privirea lor era fixată asupra realităților eterne, dar invizibile ochiului uman.

Dragi creștini, pentru a imita o astfel de credință, să ne îndreptăm privirea spre Cel ce este nevăzut, spre Isus, ținta noastră. El ne va ghida alegerile și felul în care ne trăim viața!