Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.

Evrei 11:1

Credința (1)

Iată rezumatul unei vieți: Prin credință, Moise, devenit mare, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon, alegând mai bine să sufere alături de poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure pentru o vreme de plăcerile păcatului: el a considerat ocara lui Hristos o comoară mai mare decât bogățiile Egiptului, căci privea la răsplată. Prin credință... el a rămas ferm, ca și cum ar fi văzut pe Cel care este nevăzut. (Evrei 11:24-27).

În vremea când poporul evreu era în robia Egiptului, un bebeluș numit Moise a fost scăpat de la moarte datorită credinței părinților săi (Exodul 1:8-2:3). Salvat în mod miraculos de fiica lui faraon, el a crescut la curtea tiranului care asuprea în mod criminal poporul evreu. Prin urmare, el era într-o poziție ideală pentru a interveni la curtea lui faraon în favoarea poporului său (Exodul 2:1-10).

Cu toate acestea, Moise a refuzat această situație de invidiat. El a arătat astfel că-L iubește și pe Dumnezeu și pe poporul Lui. El a ales prin credință, să împărtășească umilința și suferința evreilor, în loc să rămână la curte și să se bucure de plăceri trecătoare și vinovate. De ce a făcut el această alegere? El a socotit rușinea lui Hristos ca pe o adevărată comoară, în comparație cu bogățiile Egiptului!

El ajunge să considere lucrurile în felul acesta fiindcă ținta la care el privea era răsplata pe care un Dumnezeu fidel o rezervă celor care-L caută (Evrei 11:6). Moise privește dincolo de circumstanțele acestei vieți. El rămâne ferm, prin încercările care rezultă din alegerea și refuzul său, pentru că Îl vedea pe cel care este invizibil, pe Dumnezeu Însuși.