Psalmi 42

-
42:1
εις
(Pentru
το
τέλος
desăvărșire; ro
εις
pentru
σύνεσιν
contemplare;
τοις
al
υιοίς
fiilor
Κορέ
lui Core)
ον
În ce
τρόπον
fel
επιποθεί
tânjește
έλαφος
cerbul
επί
după
τας
πηγάς
izvoarele
των
υδάτων
apelor,
ούτως
așa
επιποθεί
tânjește
ψυχή
sufletul
μου
meu
προς
după
σε
Tine,
θεός
Dumnezeule.
-
42:2
εδίψησεν
Însetează
ψυχή
sufletul
μου
meu
προς
după
τον
θεόν
Dumnezeul
τον
Cel
ισχυρόν
Atotputernic,
τον
Cel
ζώντα
Viu.
πότε
Când
ήξω
voi veni
και
și
οφθήσομαι
mă voi înfățișa
τω
în
προσώπω
fața
του
lui
θεού
Dumnezeu?
-
42:3
εγενήθη
Au devenit
τα
δακρυά
lacrimile
μου
mele
εμοί άρτος
pâinea mea
ημέρας
zi
και
și
νυκτός
noapte,
εν
când
τω
λέγεσθαί μοι
îmi spun
καθ΄
în
εκάστην
fiecare
ημέραν
zi,
που
Unde
εστιν
este
θεός
Dumnezeul
σου
tău?
-
42:4
ταύτα
Acestea
εμνήσθην
mi le amintesc,
και
și
εξέχεα
mi-am revărsat
επ΄
în
εμέ
mine
την
ψυχήν
sufletul
μου
meu,
ότι
căci
διελεύσομαι
voi petrece ro
εν
în
τόπω
locul
σκηνής
cortului
θαυμαστής
minunat,
έως
până
του
la
οίκου
casa
του
lui
θεού
Dumnezeu,
εν
cu
φωνή
glas
αγαλλιάσεως
de veselie
και
și
εξομολογήσεως
laudă recunoscătoare,
ήχου
în sunetul
εορτάζοντος
celebrării sărbătorii.
-
42:5
ινατί
Pentru ce
περίλυπος
atât de întristat
ει
ești,
ψυχή
suflete
μου
al meu,
και
și
ινατί
pentru ce
συνταράσσεις με
mă tulburi atât de profund?
έλπισον
Nădăjduiește
επί
în
τον
θεόν
Dumnezeu,
ότι
căci
εξομολογήσομαι
Îl voi lăuda recunoscător,
αυτώ
pe El,
σωτήριον
mântuirea
του
προσώπου
feței ro
μου
mele.
-
42:6
θεός
Dumnezeul
μου
meu,
προς
în
εμαυτόν
mine însumi
ψυχή
sufletul
μου
meu
εταράχθη
s-a tulburat;
διά
de
τούτο
aceea
μνησθήσομαί
îmi voi aminti
σου
de Tine
εκ
din
γης
țara
Ιορδάνου
Iordanului,
και
și
*
Ερμωνιείμ
din Hermon,
από
din
όρους
muntele
μικρού
cel mic.
-
42:7
άβυσσος
Abis
άβυσσον
pe abis
επικαλείται
cheamă
εις
la
φωνήν
glasul
των
καταρρακτών
cataractelor
σου
Tale;
πάντες
toate
οι
μετεωρισμοί
talazurile
σου
Tale
και
și
τα
κύματά
valurile
σου
Tale
επ΄
peste
εμέ
mine
διήλθον
au trecut.
-
42:8
ημέρας
Ziua
εντελείται
va porunci
κύριος
Domnul
το
έλεος
mila
αυτού
lui,
και
și
νυκτός
noaptea
ωδή
oda
αυτού
lui
παρ΄
cu
εμοί
mine va fi,
προσευχή
rugăciune
τω
către
θεώ
Dumnezeul
της
ζωής
vieții
μου
mele.
-
42:9
ερώ
Voi spune
τω
lui
θεώ
Dumnezeu,
αντιλήπτωρ
Ocrotitorul
μου
meu
ει
ești!
διατί
de ce
μου
m-
επελάθου
ai uitat?
ινατί
Pentru ce
σκυθρωπάζων
întunecat
πορεύομαι
umblu
εν
pe când
τω
εκθλίβειν
zdrobește
τον
εχθρόν
vrăjmașul?
-
42:10
εν
Când
τω
καταθλάσθαι
sfărâmând
τα
οστά
oasele
μου
mele,
ωνείδισάν με
mă defăimau
οι
θλίβοντές
necăjitorii
με
mei;
εν
când
τω
λέγειν αυτούς μοι
îmi vorbeau ei
καθ΄
în
εκάστην
fiecare
ημέραν
zi,
που
Unde
εστιν
este
θεός
Dumnezeul
σου
tău?
-
42:11
ινατί
De ce
περίλυπος
atât de întristat
ει
ești,
ψυχή
suflete
μου
al meu?
και
Și
ινατί
de ce
συνταράσσεις με
mă tulburi adânc?
έλπισον
Nădăjduiește
επί
în
τον
θεόν
Dumnezeu;
ότι
căci
εξομολογήσομαι
Îl voi celebra cu recunoștință,
αυτώ
pe El,
σωτήριον
mântuirea
του
προσώπου
feței ro
μου
mele,
και
și
θεός
Dumnezeul
μου
meu.