Psalmi 142

-
142:1
συνέσεως
(Al contemplării
τω
lui
Δαυίδ
David;
εν
pe când
τω
είναι
era
αυτόν
el
εν
în
τω
σπηλαίω
peșteră
προσευχόμενον
rugându-se)
φωνή
Cu glasul
μου
meu
προς
către
κύριον
Domnul
εκέκραξα
am strigat!
φωνή
Cu glasul
μου
meu
προς
către
κύριον
Domnul
εδεήθην
am implorat!
-
142:2
εκχεώ
Voi vărsa
ενώπιον
înaintea
αυτού
Lui
την
δέησίν
implorarea
μου
mea;
την
θλίψιν
necazul
μου
meu
ενώπιον
înaintea
αυτού
Lui
απαγγελώ
îl voi istorisi.
-
142:3
εν
Pe când
τω
εκλείπειν
se scurgea ro
εξ
din
εμού
mine
το
πνεύμά
duhul
μου
meu ...
και
Atunci
συ
Tu
έγνως
ai cunoscut
τας
τρίβους
căile
μου
mele;
εν
pe
οδώ
calea
ταύτη
aceasta
η
pe care
επορευόμην
am umblat,
έκρυψαν
au ascuns
παγίδα
o cursă
μοι
pentru mine.
-
142:4
κατενόουν
Am privit cu atenție
εις
la
τα
δεξιά
dreapta,
και
și
επέβλεπον
m-am uitat;
ότι
căci
ουκ
nu
ην
era
ο
cineva care
επιγινώσκων με
să mă recunoască.
απώλετο
A pierit
φυγή
alergarea
απ΄
din
εμού
mine,
και
și
ουκ έστιν
nu e nimeni
ο
care
εκζητών
să se intereseze
την
de
ψυχήν
sufletul
μου
meu.
-
142:5
εκέκραξα
Am strigat
προς
către
σε
Tine,
κύριε
Doamne.
είπα
Am zis,
συ
Tu
ει
ești
ελπίς
nădejdea
μου
mea.
μερίς
Partea
μου
mea
ει
ești Tu,
εν
în
γη
pământul
ζώντων
celor vii.
-
142:6
πρόσχες
Ia seama
προς
la
την
δέησίν
implorarea
μου
mea!
ότι
căci
εταπεινώθην
am fost umilit
σφόδρα
peste măsură.
ρύσαί
Izbăvește-
με
εκ
de
των
καταδιωκόντων
urmăritorii
με
mei!
ότι
Căci
εκραταιώθησαν
s-au făcut mai tari
υπέρ
decât
εμέ
mine. ro
-
142:7
εξάγαγε
Scoate
εκ
din
φυλακής
temniță
την
ψυχήν
sufletul
μου
meu!
του
Ca
εξομολογήσασθαι
să celebrez cu recunoștință
τω
ονόματί
Numele
σου
Tău.
εμέ
υπομενούσι
vor aștepta
δίκαιοι
cei drepți,
έως
până
ου
când
ανταποδώς μοι
Tu mă vei răsplăti.