Psalmi 14

-

14:1

εις

(Pentru

το

τέλος

desăvârșire;

ψαλμός

psalm

τω

al lui

Δαυίδ

David)

είπεν

Zise

άφρων

nebunul

εν

în

καρδία

inima

αυτού

lui,

ουκ

Nu

έστι

este

θεός

Dumnezeu.

διεφθάρησαν

Ei s-au pervertit

και

și

εβδελύχθησαν

abominabili au devenit

εν

în

επιτηδεύμασιν

obiceiuri.

ουκ

Nu

έστι

este

ποιών

om făcător

χρηστότητα

de bunătate.

-

14:2

κύριος

Domnul

εκ

din

του

cer

ουρανού

διέκυψεν

a privit căutând

επί

peste

τους

υιούς

fiii

των

ανθρώπων

oamenilor,

του

ιδείν

să vadă

ει

dacă

έστι

este cineva care

συνιών

să priceapă

η

sau

εκζητών

să întrebe

τον

de

θεόν

Dumnezeu.

-

14:3

πάντες

Toți

εξέκλιναν

s-au abătut

άμα

împreună;

ηχρειώθησαν

au devenit nefolositori;

ουκ

nu

έστι

este

ποιών

om făcător

χρηστότητα

de bunătate;

ουκ

nu

έστιν

este

έως

nici măcar

ενός

unul.

(14:3)

τάφος

Mormânt

ἀνεῳγμένος

deschis

ὁ

e

λάρυγξ

gâtlejul

αὐτῶν

lor;

ταῖς

cu

γλώσσαις

limbile

αὐτῶν

lor

ἐδολιοῦσαν

lucrează viclenii;

ἰὸς

venin

ἀσπίδων rog

de aspidă

ὑπὸ

e sub

τὰ

χείλη

buzele

αὐτῶν

lor;

ὧν

a căror

τὸ

στόμα

gură

ἀρᾶς

de blestem

καὶ

și

πικρίας

de amărăciune

γέμει

e plină;

ὀξεῖς

rapide

οἱ

sunt

πόδες

picioarele

αὐτῶν

lor

ἐκχέαι

să verse

αἷμα

sânge;

σύντριμμα

ruină

καὶ

și

ταλαιπωρία

nenorocire

ἐν

sunt pe

ταῖς

ὁδοῖς

căile

αὐτῶν

lor;

καὶ

și

ὁδὸν

calea

εἰρήνης

păcii

οὐκ

n-o

ἔγνωσαν

cunosc.

οὐκ

Nu

ἔστιν

este

φόβος

frică

Θεοῦ

de Dumnezeu

ἀπέναντι

înaintea

τῶν

ὀφθαλμῶν

ochilor

αὐτῶν

lor.

-

14:4

ουχί

Nu

γνώσονται

cunosc

πάντες

toți

οι

cei ce

εργαζόμενοι

practică

την

ανομίαν

nelegiuirea,

οι

cei ce

εσθίοντες

mănâncă

τον

pe

λαόν

poporul

μου

Meu

βρώσει

ca mâncarea

άρτου

pe pâine?

τον

Ei pe

κύριον

Domnul

ουκ

nu

επεκαλέσαντο

L-au chemat.

-

14:5

εκεί

Acolo

εδειλίασαν

s-au înspăimântat

φόβω

cu frică,

ου

în locul unde

ουκ ην

nu era

φόβος

frică;

ότι

căci

ο

θεός

Dumnezeu

εν

e în mijlocul

γενεά

generației

δίκαια

drepte.

-

14:6

βουλήν

Sfatul

πτωχού

sărmanului

κατησχύνατε

l-ați dezonorat,

ότι

fiindcă

κύριος

Domnul

ελπίς

nădejdea

αυτού

lui

εστι

este.

-

14:7

τις

Cine

δώσει

va da

εκ

din

Σιών

Sion

το

σωτήριον

mântuirea

του

lui

Ισραήλ

Israel?

εν

Când

τω

επιστρέψαι

întoarce

κύριον

Domnul

την

αιχμαλωσίαν

captivitatea

του

λαού

poporului

αυτού

Lui,

αγαλλιάσεται

se va veseli

Ιακώβ

Iacov,

και

și

ευφρανθήσεται

va fi fericit

Ισραήλ

Israel.