Proverbe 7
7:1 Fiule, păstrează cuvintele mele și ține la tine sfaturile mele.
7:2 Ține sfaturile mele și vei trăi; păzește învățăturile mele ca lumina ochilor.
7:3 Leagă-le la degete, scrie-le pe tăblița inimii tale.
7:4 Zi înțelepciunii: „Tu ești sora mea!” Și numește priceperea prietena ta –
7:5 ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuințează cuvinte ademenitoare.
7:6
του
τας
7:7
7:8 Trecea pe uliță, la colțul unde stătea una din aceste străine, și a apucat pe calea care ducea spre locuința ei.
7:9 Era în amurg, seara, în noaptea neagră și întunecoasă.
7:10
η
7:11 Era bună de gură și fără astâmpăr; picioarele nu-i puteau sta acasă:
7:12 când în uliță, când în piețe, pe la toate colțurile stătea la pândă.
7:13
7:14
τας
7:15 De aceea ți-am ieșit înainte să te caut, și te-am și găsit.
7:16 Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu așternut de pânzeturi din Egipt;
7:17 mi-am stropit așternutul cu smirnă, aloe și scorțișoară.
7:18
7:19 Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într-o călătorie lungă,
7:20 a luat cu el sacul cu bani și nu se va întoarce acasă decât la luna nouă.”
7:21
7:22 Deodată a început să meargă după ea ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,
7:23 ca pasărea care dă buzna în laț, fără să știe că o va costa viața, până ce săgeata îi străpunge ficatul.
7:24 Și acum, fiilor, ascultați-mă și luați aminte la cuvintele gurii mele.
7:25 Să nu ți se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.
7:26 Căci ea a făcut să cadă multe jertfe și mulți sunt cei pe care i-a ucis ea.
7:27 Casa ei este drumul spre Locuința morților, drumul care coboară spre locașurile morții.