Proverbe 26

-
26:1
ώσπερ
Ca
δρόσος
roua
εν
la
αμητώ
seceriș,
και
și
ώσπερ
ca
υετός
ploaia
εν
în
θέρει
miezul verii --
ούτως
așa
ουκ
nu
έστιν
e potrivită
άφρονι
nebunului
τιμή
cinstea.
-
26:2
ώσπερ
Ca
όρνεα
păsările
πέταται
care se împrăștie,
και
și ca
στρουθοί
vrăbiile,
ούτως
așa și
αρά
blestemul
ματαία
fără pricină,
ουκ
nu
επελεύσεται
va ajunge
ουδενί
la nimic.
26:3 Biciul este pentru cal, frâul pentru măgar, și nuiaua pentru spinarea nebunilor.
26:4 Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni și tu cu el. –
26:5 Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înțelept. –
26:6 Cel ce trimite o solie printr-un nebun își taie singur picioarele și bea nedreptatea. –
26:7 Cum sunt picioarele ologului, așa este și o vorbă înțeleaptă în gura unor nebuni. –
-
26:8
ος
Cel ce
αποδεσμεύει
leagă ro
λίθον
o piatră
εν
în
σφενδόνη
căușul praștiei,
όμοιός
asemenea
εστι
este
τω
celui ce
διδόντι
άφρονι
unui nebun
δόξαν
glorie.
26:9 Ca un spin care vine în mâna unui om beat, așa este o vorbă înțeleaptă în gura nebunilor. –
26:10 Ca un arcaș care rănește pe toată lumea, așa este cel ce tocmește pe nebuni și pe întâii veniți. –
-
26:11
ώσπερ
Precum
κύων
un câine
όταν
atunci când
επέλθη
vine
επί
la
τον
εαυτού
propria-i
έμετον
vomitătură,
και
și
μισητός
urâcios
γένηται
devine --
ούτως
așa și
άφρων
nebunul ro
τη
la
εαυτού
propriu-i
κακία
rău
αναστρέψας
întorcându-se,
επί
la
την
εαυτού
propriu-i
αμαρτίαν
păcat.
-
26:12
είδον
Am văzut
άνδρα
un bărbat
δόξαντα
gândind
παρ΄
despre
εαυτώ
sine
σοφόν είναι
că este înțelept;
ελπίδα μέντοι
totuși, nădejde
έσχε μάλλον
mai multă are
άφρων
un nebun
αυτού
decât el.
-
26:13
λέγει
Spune
οκνηρός
leneșul
αποστελλόμενος
când e trimis
εις
pe
οδόν
cale,
λέων
Un leu
εν
umblă
ταις
pe
οδοίς
căi,
εν δε
și în
ταις
πλατείαις
piețe,
φονευταί
ucigași.
26:14 Cum se învârtește ușa pe țâțânile ei, așa se învârtește leneșul în patul lui.
26:15 Leneșul își vâră mâna în blid, și-i vine greu s-o ducă iarăși la gură. –
26:16 Leneșul se crede mai înțelept decât șapte oameni care răspund cu judecată.
26:17 Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l privește este ca unul care apucă un câine de urechi.
26:18 Ca nebunul care aruncă săgeți aprinse și ucigătoare,
26:19 așa este omul care înșală pe aproapele său, și apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!” –
-
26:20
εν
Cu
πολλοίς
mult
ξύλοις
lemn
θάλλει
înflorește
πυρ
focul;
όπου
unde
δε
însă
ουκ
nu
έστι
este
δίθυμος
un cârcotaș,
ησυχάζει
se liniștește
μάχη
cearta.
26:21 După cum cărbunele face jăratic și lemnul foc, tot așa și omul gâlcevitor aprinde cearta.
26:22 Cuvintele clevetitorului sunt ca niște prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor. –
26:23 Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ, așa sunt buzele aprinse și o inimă rea.
26:24 Cel ce urăște se preface cu buzele lui, și înăuntrul lui pregătește înșelăciunea.
26:25 Când îți vorbește cu glas dulce, nu-l crede, căci șapte urâciuni sunt în inima lui.
26:26 Chiar dacă-și ascunde ura în prefăcătorie, totuși răutatea lui se va descoperi în adunare. –
26:27 Cine sapă groapa altuia cade el în ea, și piatra se întoarce peste cel ce o prăvălește.
26:28 Limba mincinoasă urăște pe cei pe care-i doboară ea, și gura lingușitoare pregătește pieirea. –