Proverbe 25
25:1
οι
*
Εζεκίου
lui Ezechia,
του
της
25:2
25:3
25:4
25:5 Scoate și pe cel rău dinaintea împăratului, și scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. –
25:6 Nu te făli înaintea împăratului și nu lua locul celor mari;
25:7 căci este mai bine să ți se zică: „Suie-te mai sus!” decât să fii coborât înaintea voievodului pe care ți-l văd ochii. –
25:8 Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu știi ce să faci, când te va lua la ocări aproapele tău. –
25:9 Apără-ți pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe față taina altuia,
25:10 ca nu cumva, aflând-o cineva, să te umple de rușine și să-ți iasă nume rău care să nu se mai șteargă.
25:11 Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint. –
25:12 Ca o verigă de aur și o podoabă de aur curat, așa este înțeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. –
25:13 Ca răcoarea zăpezii pe vremea secerișului, așa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el înviorează sufletul stăpânului său.
25:14 Ca norii și vântul fără ploaie, așa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. –
25:15 Prin răbdare se înduplecă un voievod, și o limbă dulce poate zdrobi oase.
25:16
25:17 Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine și să te urască. –
25:18
ο
25:19 Ca un dinte stricat și ca un picior care șchioapătă, așa este încrederea într-un stricat la ziua necazului.
25:20 Ca unul care își scoate haina pe o zi rece, sau varsă oțet pe silitră, așa este cine cântă cântece unei inimi în nenorocire. –
25:21
ο
25:22
της
ο
25:23 Vântul de miazănoapte aduce ploaia, și limba clevetitoare aduce o față mâhnită. –
25:24 Mai bine să locuiești într-un colț pe acoperiș, decât să locuiești într-o casă mare cu o nevastă gâlcevitoare. –
25:25 Ca apa proaspătă pentru un om obosit, așa este o veste bună venită dintr-o țară depărtată. –
25:26 Ca o fântână tulbure și ca un izvor stricat, așa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. –
25:27 Nu este bine să mănânci multă miere: tot așa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuți. –
25:28 Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată și fără ziduri.