Proverbe 15
15:1
15:2
15:3
15:4
15:5 Nesocotitul disprețuiește învățătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înțelept. –
15:6 În casa celui neprihănit este mare belșug, dar în câștigurile celui rău este tulburare. –
15:7 Buzele înțelepților seamănă știința, dar inima celor nesocotiți este stricată. –
15:8 Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. –
15:9 Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubește pe cel ce umblă după neprihănire. –
15:10 Cine părăsește cărarea este aspru pedepsit, și cine urăște mustrarea va muri. –
15:11 Locuința morților și Adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor! –
15:12 Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înțelepți. –
15:13
15:14 Inima celor pricepuți caută știința, dar gura nesocotiților găsește plăcere în nebunie. –
15:15 Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat. –
15:16
15:17 Mai bine un prânz de verdețuri și dragoste, decât un bou îngrășat și ură. –
15:18
15:19
15:20 Un fiu înțelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit disprețuiește pe mama sa. –
15:21 Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. –
15:22 Planurile nu izbutesc, când lipsește o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulți sfetnici.”
15:23 Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, și ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! –
15:24 Pentru cel înțelept, cărarea vieții duce în sus, ca să-l abată de la Locuința morților, care este jos. –
15:25
15:26 Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. –
15:27 Cel lacom de câștig își tulbură casa, dar cel ce urăște mita va trăi. –
15:28 Inima celui neprihănit se gândește ce să răspundă, dar gura celor răi împroașcă răutăți. –
15:29
15:30
15:31 Urechea care ia aminte la învățăturile care duc la viață locuiește în mijlocul înțelepților. –
15:32 Cel ce leapădă certarea își disprețuiește sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. –