Iov 14

-

14:1

βροτός γαρ

Căci muritorul

γεννητός

născut

γυναικός

din femeie

ολιγόβιος

e scurt la viață,

και

și

πλήρης

plin

οργής

de urgie.

-

14:2

η

Sau,

ώσπερ

la fel ca

άνθος

floarea

ανθήσαν

înflorind,

εξέπεσεν

cade;

απέδρα δε

și fuge

ώσπερ

la fel ca

σκιά

umbra,

και

și

ου μη

deloc nu

στη

stă.

-

14:3

ουχί και

Și nu

τούτου λόγον εποιήσω

ai făcut Tu bilanțul acestuia,

και

și

τούτον

pe acesta l-

εποίησας

ai făcut

εισελθείν

să intre

ενώπιόν

înaintea

σου

Ta

εν

la

κρίματι

judecată?

-

14:4

τις γαρ

Căci cine

καθαρός έσται

va fi curat

από

de

ρύπου

necurăție?

αλλ΄

Totuși

ουδείς

nimeni;

-

14:5

εάν και

chiar și dacă

μία

o singură

ημέρα

zi

ο

e

βίος

existența

αυτού

lui

επί

pe

της

γης

pământ;

αριθμητοί δε

și numărate pe degete-s

μήνες

lunile

αυτού

lui

παρά

de

σοι

Tine;

εις

pentru

χρόνον

un timp

έθου

l-ai pus,

και

și

ου μη

nicidecum nu-l

υπερβή

va depăși.

-

14:6

απόστα

Depărtează-Te

απ΄

de

αυτού

el,

ίνα

ca

ησυχάση

să se liniștească,

και

și

ευδοκήσει

să-și găsească plăcerea

τον

în

βίον

existență,

ώσπερ

precum

ο

μισθωτός

zilierul.

-

14:7

έστι γαρ

Căci este pentru

δένδρω

un copac

ελπίς

speranță!

εάν γαρ

Căci dacă

εκκοπή

e tăiat,

έτι

iarăși

επανθήσει

dă în floare,

και

și

ο

ράδαμνος

mlădița

αυτού

lui

ου μη

nicidecum nu

εκλείπη

se va sfârși;

-

14:8

εάν γαρ

căci dacă

γηράση

îmbătrânește

εν

în

γη

pământ

η

ρίζα

rădăcina

αυτού

lui,

εν δε

și pe

πέτρα

stâncă

τελευτήση

își sfârșește viața

το

στέλεχος

trunchiul

αυτού

lui,

-

14:9

από

de

οσμής

mireasma

ύδατος

apei

ανθήσει

va înflori,

ποιήσει δε

și va produce

θερισμόν

un seceriș

ώσπερ

ca și

νεόφυτον

nou răsădit.

-

14:10

ανήρ δε

Iar bărbatul

τελευτήσας

sfârșindu-se

ώχετο

dispare;

πεσών δε

și căzând,

βροτός

muritorul

ουκ έτι

nu mai

εστί

este.

-

14:11

χρόνω γαρ

Căci în timp

σπανίζεται

se dispersează

θάλασσα

o mare,

ποταμός δε

și un râu

ερημωθείς

pustiit

εξηράνθη

se usucă.

-

14:12

άνθρωπος δε

Iar omul

κοιμηθείς

care moare

ου μην

cu siguranță nu

αναστή

se va scula

έως

până

αν

când

ο

ουρανός

cerul

ου μη

nu

συρραφή

va fi reajustat,

και

și

ουκ

nu

εξυπνισθήσονται

se vor mai trezi

εξ

din

ύπνου

somnul

αυτών

lor.

-

14:13

ει γαρ

Căci dacă

όφελον

Te-ai îndatora

εν

în

άδη

Hades

με

să mă

εφύλαξας

păzești,

έκρυψας δε με

și să mă ascunzi

έως

până

αν

când

παύσηταί σου

Îți va înceta

η

οργή

urgia,

και

și

τάξη

vei rândui

μοι

pentru mine

χρόνον

un timp

εν

în

ω

care

μνείαν

pomenirea

μου

mea

ποιήση

o vei face.

-

14:14

εάν γαρ

Căci dacă

αποθάνη

va muri

άνθρωπος

un om,

ζήσεται

va trăi

συντελέσας

după ce-și va fi împlinit

τας

ημέρας

zilele

του

βίου

existenței

αυτού

lui.

υπομενώ

Voi aștepta

έως

până când

πάλιν

din nou

γένωμαι

voi exista.

-

14:15

είτα

Atunci

καλέσεις

Tu vei chema,

εγώ δε

și eu

σοι

Te

υπακούσομαι

voi auzi;

τα

δε

dar

έργα

lucrările

των

χειρών

mâinilor

σου

Tale

μη

nu

αποποιού

le desface. ro

-

14:16

ηρίθμησας δε μου

Tu însă mi-ai numărat

τα

επιτηδεύματα

deprinderile,

και

și

ου μη

nicidecum nu

παρέλθη

va trece de la

σε

Tine

ουδέν

nici măcar unul

των

din

αμαρτιών

păcatele

μου

mele.

-

14:17

εσφράγισας δε

Și Tu ții sub pecete

μου

ale mele

τας

ανομίας

nelegiuiri

εν

într-

βαλαντίω

o pungă,

επεσημήνω δε

și ai însemnat

είτι

chiar și orice

άκων παρέβην

greșeală involuntară.

-

14:18

και πλην

Chiar și

όρος

muntele

πίπτον

prăvălindu-se

διαπεσείται

se sfărâmă,

και

și

πέτρα

stânca

παλαιωθήσεται

îmbătrânind dispare

εκ

din

του

τόπου

locul

αυτής

ei.

-

14:19

λίθους

Pietrele

ελέαναν

sunt dumicate ro

ύδατα

de ape,

και

și

κατέκλυσεν

au inundat

ύδατα

apele

ύπτια

crestele

του

χώματος

digului

της

γης

pământului;

και

și

υπομονήν

puterea de a-ndura

ανθρώπου

a omului

απώλεσας

o faci să piară.

-

14:20

ώσας αυτόν

Îl asaltezi

εις

până la

τέλος

sfârșit,

και

și

ώχετο

e desființat;

επέστησας

Îți cobori asupra

αυτώ

lui

το

πρόσωπον

Fața Ta,

και

și

εξαπέστειλας

îl dai afară.

-

14:21

πολλών δε

Și mulți

γενομένων

luând ființă și devenind

των

υιών

fii

αυτού

ai lui,

ουκ

el nu

οίδεν

știe;

εάν τε

și dacă

ολίγοι

puțini

γένωνται

devin aceștia,

ουκ

el nu

επίσταται

știe.

-

14:22

αλλ΄ η

Însă

αι

σάρκες

mădularele ro

αυτού

lui

ήλγησαν

sunt îndurerate

η

δε

iar

ψυχή

sufletul

αυτού

lui

επένθησεν

jelește.