Ieremia 8

8:1 În vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele împăraților lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoților, oasele prorocilor și oasele locuitorilor Ierusalimului.
8:2 Le vor întinde în fața soarelui, în fața lunii și în fața întregii oștiri a cerurilor, pe care le-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe care le-au urmat, pe care le-au căutat și înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strânge, nici nu le vor mai îngropa, și se vor face gunoi pe pământ.
8:3 Toți cei ce vor rămâne din acest neam rău vor dori mai degrabă moartea decât viața, în toate locurile unde îi voi izgoni, zice Domnul oștirilor.
8:4 Spune-le: „Așa vorbește Domnul: „Cine cade și nu se mai scoală? Sau cine se abate fără să se întoarcă iarăși?
8:5 Pentru ce, dar, poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri, stăruie în înșelătorie și nu vor să se întoarcă la Dumnezeu?
-
8:6
ενωτίσασθε
Aplecați-vă urechea,
δη
da,
και
și
ακούσατε
ascultați!
ουχ
Oare nu
ορθώς λαλήσουσιν
voi vorbi corect?
ουκ έστιν
Nu este niciun
άνθρωπος
om care
μετανοών
să se pocăiască
από
de
της
κακίας
răul
αυτού
lui,
λέγων
spunând,
τι
Ce
εποίησα
am făcut?
διέλιπεν
S-a oprit
τρέχων
alergătorul
εκ
din
του
δρόμου
alergarea
αυτού
lui,
ως
ca
ίππος
un cal
κάθιδρος
asudând
εν
în
χρεμετισμώ
disperarea răsuflării
αυτού
lui.
-
8:7
και
Și
ασίδα
barza
εν
în
τω
ουρανώ
cer
έγνω
cunoaște
τον
καιρόν
vremea
αυτής
ei,
τρυγών
turtureaua
και
și
χελιδών
lăstunul
αγρού
câmpului;
στρουθία
păsăricile
εφύλαξαν
păzesc
καιρούς
vremurile
εισόδων
intrărilor
αυτών
lor,
δε
dar
λαός
poporul
μου
Meu
ουκ
nu
έγνω
cunoaște
τα
κρίματα
judecățile
κυρίου
Domnului.
-
8:8
πως
Cum
ερείτε
veți spune
ότι
că,
σοφοί
Înțelepți
εσμέν
suntem
ημείς
noi,
και
și
νόμος
legea
κυρίου
Domnului
μεθ΄
cu
ημών
noi
εστίν
este?
εις
Drept
μάτην
deșertăciune
εγενήθη
a devenit
σχοίνος
răchita condeiului
ψευδής
mincinos
γραμματεύσιν
al cărturarilor.
-
8:9
ησχύνθησαν
Rușinați sunt
σοφοί
înțelepții,
επτοήθησαν
înspăimântați,
και
și
εάλωσαν
prinși;
ότι
căci
τον
λόγον
cuvântul
κυρίου
Domnului
απεδοκίμασαν
l-au respins;
σοφία
înțelepciune
τις
de care
εστίν
este
εν
în
αυτοίς
ei?
-
8:10
διά
Pentru
τούτο
aceasta,
δώσω
dau
τας
γυναίκας
femeile ro
αυτών
lor
ετέροις
altora,
και
și
τους
αγρούς
pământurile
αυτών
lor
τοις
altor
κληρονόμοις
moștenitori.
ότι
Căci
από
de la
μικρού
mic
έως
la
μεγάλου
mare
πάντες
toți
φιλαργυρίαν
după îndrăgirea banilor
αποδιώκουσι
aleargă.
και
Și
εκ
de la
προφήτου
profet
έως
până la
ιερέως
preot
πάντες
toți
ποιούσι
înfăptuiesc
ψεύδος
minciuni.
-
8:11
και
Și
ιατρεύοντο
îngrijesc
σύντριμμα
rana
θυγατρός
fiicei
του
λαού
poporului
μου
Meu
προς
spre
ατιμίαν
necinste,
λέγοντες
spunând,
ειρήνη
Pace,
ειρήνη
pace! --
και
și
ουκ
nu
ην
e
ειρήνη
pace.
8:12 Vor fi dați de rușine, căci săvârșesc astfel de urâciuni; nu roșesc și nu știu de rușine; de aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad și vor fi răsturnați, când îi voi pedepsi, zice Domnul.
8:13 Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nici smochine în smochin, și frunzele se vor veșteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele.” –
8:14 „Pentru ce ședem jos? Strângeți-vă și haidem în cetățile întărite ca să pierim acolo! Căci Domnul Dumnezeul nostru ne sortește la moarte, ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Domnului.
8:15 Așteptam pacea, și nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, și iată groaza!
8:16 Sforăitul cailor Săi se aude dinspre Dan și de vuietul nechezatului lor se cutremură toată țara; vin, mănâncă țara și ce cuprinde ea, cetatea și pe cei ce o locuiesc.”
-
8:17
διότι
Căci
ιδού
iată,
εγώ
Eu
εξαποστέλλω
trimit
εις
între
υμάς
voi
όφεις
șerpi
θανατούντας
care omoară,
οις
pentru care
ουκ
nu
έστιν
este
επάσαι
descântec,
και
și
δήξονται υμάς
vă vor mușca.
-
8:18
ανίατα
De nevindecat! ro
μετ΄
În
οδύνης
durerea
καρδίας
inimii
υμών
voastre
απορουμένης
fără soluție.
8:19 Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o țară depărtată: „Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este în ea împăratul ei?” – „Pentru ce M-au mâniat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?” –
-
8:20
διήλθε
A trecut
θέρος
vara;
παρήλθεν
s-a dus
αμητός
secerișul,
και
și
ημείς
noi
ου
tot nu
διεσώθημεν
suntem scăpați.
8:21 Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m-apucă groaza.
8:22 Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face, dar, vindecarea fiicei poporului meu? –