Ieremia 4
4:1 „Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci.
4:2 Dacă vei jura: „Viu este Domnul!” cu adevăr, cu neprihănire și cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El și se vor făli cu El.
4:3 Căci așa vorbește Domnul către oamenii din Iuda și din Ierusalim: „Desțeleniți-vă un ogor nou și nu semănați între spini!
4:4
την
ο
4:5
τω
της
τας
τας
4:6 Înălțați un steag spre Sion, fugiți și nu vă opriți! Căci de la miazănoapte aduc nenorocirea și un mare prăpăd.”
4:7 Leul se aruncă din tufarul său, nimicitorul neamurilor a pornit, și-a părăsit locul ca să-ți pustiască țara, să-ți dărâme cetățile, și nimeni să nu mai locuiască în ele.
4:8 De aceea acoperiți-vă cu saci, plângeți și gemeți; căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi.
4:9 „În ziua aceea, zice Domnul, împăratul și căpeteniile își vor pierde inima, preoții vor rămâne încremeniți, și prorocii, uimiți.”
4:10 Eu am zis: „Ah! Doamne Dumnezeule! Ai înșelat în adevăr pe poporul acesta și Ierusalimul, când ai zis: „Veți avea pace!”, și totuși sabia le amenință viața.”
4:11 În vremea aceea se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: „Un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiului pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să curețe grâul.
4:12 Ci un vânt năprasnic vine de acolo până la Mine! Acum le voi rosti hotărârea!”
4:13 Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui sunt ca un vârtej, caii lui sunt mai ușori decât vulturii. Vai de noi căci suntem prăpădiți!” –
4:14 Curăță-ți inima de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?
4:15 Căci un glas care pornește de la Dan și vestește nenorocirea, o vestește de la muntele lui Efraim.
4:16 „Spuneți lucrul acesta neamurilor, faceți-l cunoscut Ierusalimului: „Vin niște împresurători dintr-o țară depărtată și strigă împotriva cetăților lui Iuda.
4:17 Ca cei ce păzesc un ogor ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul. –
4:18 Acesta este rodul căilor și faptelor tale, este vina răutății tale, dacă este așa de amar și te pătrunde până la inimă.”
4:19
την
την
τα
της
η
η
η
4:20 Se vestește dărâmare peste dărâmare, căci toată țara este pustiită; colibele îmi sunt pustiite deodată, și corturile, într-o clipă!
4:21 Până când voi vedea steagul fâlfâind și voi auzi sunetul trâmbiței? –
4:22 „Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaște; sunt niște copii fără minte și lipsiți de pricepere; sunt meșteri să facă răul, dar nu știu să facă binele.” –
4:23 Mă uit la pământ, și iată că este pustiu și gol; mă uit la ceruri, și lumina lor a pierit!
4:24 Mă uit la munți, și iată că sunt zguduiți; și toate dealurile se clatină!
4:25 Mă uit, și iată că nu este niciun om; și toate păsările cerurilor au fugit!
4:26 Mă uit, și iată, Carmelul este un pustiu; și toate cetățile sale sunt nimicite înaintea Domnului și înaintea mâniei Lui aprinse!
4:27 Căci așa vorbește Domnul: „Toată țara va fi pustiită; dar nu o voi nimici de tot.
4:28 Din pricina aceasta, țara este în jale, și cerurile sus sunt întunecate; căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta și nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce.
4:29 La vuietul călăreților și arcașilor, toate cetățile fug; se ascund în păduri și se suie pe stânci; toate cetățile sunt părăsite, nu mai au locuitori.
4:30 Și tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îți vei sulemeni ochii; dar degeaba te vei înfrumuseța: ibovnicii tăi te disprețuiesc și vor să-ți ia viața.
4:31 Căci Eu aud niște țipete ca ale unei femei în chinurile nașterii, țipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului care suspină și întinde mâinile zicând: „Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigașilor!”