Ieremia 17

17:1 Păcatul lui Iuda este scris cu un priboi de fier, cu un vârf de diamant; este săpat pe tabla inimii lor și pe coarnele altarelor lor.
17:2 Cum se gândesc la copiii lor, așa se gândesc la altarele lor și la idolii și Astarteile lor, lângă copacii verzi, pe dealuri înalte.
17:3 Eu dau la pradă muntele Meu și ogoarele lui, avuțiile tale, toate vistieriile și înălțimile tale, din pricina păcatelor tale, pe tot ținutul tău!
17:4 Din vina ta vei pierde moștenirea pe care ți-o dădusem; te voi face să slujești vrăjmașului tău într-o țară pe care n-o cunoști, căci ați aprins focul mâniei Mele, care va arde totdeauna.”
-
17:5
τάδε
Așa
λέγει
spune
κύριος
Domnul,
επικατάρατος
Blestemat
ο
e
άνθρωπος
omul
ος
care
την
își
ελπίδα έχει
pune speranța
επ΄
în
άνθρωπον
om,
και
și
στηρίσει
se ținte strâns
σάρκα
de carnea
βραχίονος
brațului
αυτού
lui,
και
și care
από
de la
κυρίου
Domnul
αποστή
și-a despărțit
καρδία
inima
αυτού
lui.
-
17:6
και
Și
έσται
va fi
ως
ca
αγριομυρίκη
tamariscul ro
εν
în
τη
ερήμω
pustie;
ουκ
nu
όψεται
va vedea
όταν
când
έλθη
vin
τα
cele
αγαθά
bune.
και
Și-
κατασκηνώσει
și va întinde cortul
εν
în
αλίμοις
regiuni sărate,
και
și
εν
în
ερήμω
pustie
εν
într-
γη
un pământ
αλμυρά
de sare ro
ήτις
care
ου
nu
κατοικείται
e locuit.
-
17:7
και
Și
ευλογημένος
binecuvântat
ο
e
άνθρωπος
omul
ος
care
πέποιθεν
se încrede
επί
în
τω
κυρίω
Domnul,
και
și
έσται
va fi
κύριος
Domnul
ελπίς
nădejdea
αυτού
Lui.
-
17:8
και
Și
έσται
el va fi
ως
ca
ξύλον
un pom
ευθηνούν
prosperând ro
παρ΄
prin
ύδατα
ape;
και
și
επί
pe
ικμάδα
loc cu umezeală
βάλει
își aruncă
ρίζας
rădăcinile
αυτού
lui;
και
și
ου
nu-
φοβηθήσεται
i va fi frică
όταν
atunci când
έλθη
vine
καύμα
arșița;
και
și
έσται
vor fi
επ΄
pe
αυτώ
el
στελέχη
ramuri
αλσώδη
păduroase;
εν
în
ενιαυτώ
anul
αβροχίας
secetei
ου
nu
φοβηθήσεται
se va înfricoșa.
και
și
ου
nu
διαλείψει
va înceta
ποιών
să facă
καρπόν
rod.
-
17:9
βαθεία
Adâncă
η
e
καρδία
inima,
παρά
dincolo
πάντα
de toate cele,
και
și
άνθρωπός
omul
εστι
este,
όστις
cine
γνώσεται αυτόν
îl va cunoaște?
-
17:10
εγώ
Eu
κύριος
Domnul
ετάζων
vizitez spre cercetare
καρδίας
inimile,
δοκιμάζων
încercând
νεφρούς
rărunchii,
του
ca
δούναι
să dau
εκάστω
fiecăruia
κατά
după
τας
οδούς
căile
αυτού
lui,
και
și
κατά
după
τους
καρπούς
roadele
των
επιτηδευμάτων
practicilor
αυτών
lor.
17:11 Ca o potârniche care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decât un nebun.” –
-
17:12
θρόνος
Un tron
δόξης
de glorie
υψωμένος
înălțat
απ΄
de la
αρχής
început
αγίασμα ημών
e locul nostru preasfânt.
-
17:13
υπομονή
Tu Așteptarea
Ισραήλ
lui Israel,
κύριε
Doamne,
πάντες
toți
οι
cei ce
καταλιπόντες σε
Te părăsesc,
καταισχυνθήτωσαν
vor fi rușinați.
αφεστηκότες
Cei ce se răzvrătesc,
επί
pe
της
γης
pământ
γραφήτωσαν
vor fi scriși,
ότι
căci
εγκατέλιπον
au părăsit
πηγήν
Izvorul
ζωής
Vieții,
τον
pe
κύριον
Domnul.
-
17:14
*
ίασαί
Vindecă-
με
κύριε
Doamne!
και
Și
ιαθήσομαι
voi fi vindecat.
σώσόν
Salvează-
με
mă!
και
Și
σωθήσομαι
voi fi salvat.
ότι καύχημά
Căci lauda
μου
mea
συ
Tu
ει
ești.
17:15 Iată, ei îmi zic: „Unde este cuvântul Domnului? Să se împlinească, dar!”
17:16 Și eu, ca să Te ascult, n-am vrut să nu fiu păstor; nici n-am dorit ziua nenorocirii, știi; și ce a ieșit din buzele mele este descoperit înaintea Ta.
-
17:17
μη
Să nu
γενηθής
Te schimbi
μοι
pentru mine
εις
în
αλλοτρίωσιν
străinătate!
φειδόμενός
cruță-
μου
εν
în
ημέρα
ziua
πονηρά
cumplită.
17:18 Prigonitorii mei să fie acoperiți de rușine, dar să nu fiu rușinat eu; să tremure ei, dar să nu tremur eu! Adu peste ei ziua nenorocirii, lovește-i cu o îndoită urgie! –
17:19 Așa mi-a vorbit Domnul: „Du-te și stai la poarta copiilor poporului, pe care intră și ies împărații lui Iuda, și la toate porțile Ierusalimului
17:20 și spune-le: „Ascultați cuvântul Domnului, împărați ai lui Iuda, tot Iuda și toți locuitorii Ierusalimului care intrați pe aceste porți!”
17:21 Așa vorbește Domnul: „Luați seama în sufletele voastre să nu purtați nicio povară în ziua Sabatului și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului.
17:22 Să nu scoateți din casele voastre nicio povară în ziua Sabatului și să nu faceți nicio lucrare, ci sfințiți ziua Sabatului, cum am poruncit părinților voștri.
17:23 Dar ei n-au ascultat și n-au luat aminte; ci și-au înțepenit gâtul ca să n-asculte și să nu ia învățătură.
17:24 Dacă Mă veți asculta în adevăr, zice Domnul, și nu veți aduce nicio sarcină înăuntru pe porțile acestei cetăți în ziua Sabatului, ci veți sfinți ziua Sabatului și nu veți face nicio lucrare în ziua aceasta,
17:25 atunci pe porțile acestei cetăți vor intra împărați și voievozi care vor ședea pe scaunul de domnie al lui David; ei vor veni în care și călare pe cai, ei și voievozii lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului, și cetatea aceasta va fi locuită în veci.
17:26 Vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile Ierusalimului, din țara lui Beniamin, din vale, de pe munte și de la miazăzi, ca să aducă arderi de tot și jertfe, să aducă daruri de mâncare și tămâie și să aducă jertfe de mulțumire în Casa Domnului.
17:27 Dar, dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua Sabatului, să nu duceți nicio povară și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porțile cetății, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului și nu se va stinge.”