1 Cronici 17
17:1 Pe când locuia David în casa lui, a zis prorocului Natan: „Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru, și chivotul legământului Domnului este într-un Cort.”
17:2 Natan a răspuns lui David: „Fă tot ce-ți spune inima, căci Dumnezeu este cu tine.”
17:3 În noaptea următoare, cuvântul Domnului a vorbit lui Natan:
17:4 „Du-te și spune robului Meu David: „Așa vorbește Domnul: „Nu tu Îmi vei zidi o Casă de locuit.
17:5 Căci Eu n-am locuit într-o Casă din ziua când am scos pe Israel din Egipt până în ziua de azi; ci am mers din Cort în Cort și din Locaș în Locaș.
17:6 Pretutindeni pe unde am mers cu tot Israelul, am spus Eu o vorbă vreunuia din judecătorii lui Israel, cărora le poruncisem să pască pe poporul Meu, am zis Eu: „Pentru ce nu-Mi zidiți o Casă de cedru?”
17:7
τω
των
της
των
του
τον
17:8
τους
το
της
17:9 am dat o locuință poporului Meu Israel, și l-am sădit ca să fie statornic acolo și să nu mai fie tulburat, pentru ca cei răi să nu-l mai nimicească așa cum îl nimiceau mai înainte
17:10 și pe vremea când pusesem judecători peste poporul Meu, Israel. Am smerit pe toți vrăjmașii tăi. Și îți vestesc că Domnul îți va zidi o Casă.
17:11 Când ți se vor împlini zilele și când te vei duce la părinții tăi, voi ridica sămânța ta după tine și anume pe unul din fiii tăi și-i voi întări domnia.
17:12 El Îmi va zidi o casă, și-i voi întări pe vecie scaunul lui de domnie.
17:13 Eu îi voi fi Tată, și el Îmi va fi fiu; și nu voi îndepărta bunătatea Mea de la el, cum am îndepărtat-o de la cel dinaintea ta.
17:14 Îl voi așeza pentru totdeauna în Casa Mea, și în Împărăția Mea scaunul lui de domnie va fi întărit pe vecie.”
17:15 Natan a spus lui David toate aceste cuvinte și toată vedenia aceasta.
17:16
ο
ο
17:17 Și atât este puțin lucru înaintea Ta, Dumnezeule! Tu vorbești și de casa robului Tău pentru vremurile viitoare. Și binevoiești să-Ți îndrepți privirile asupra mea în felul oamenilor, Tu care ești înălțat, Doamne Dumnezeule!
17:18 Ce ar putea să-Ți mai spună David față de slava dată robului Tău? Tu cunoști pe robul Tău.
17:19 Doamne, din pricina robului Tău și după inima Ta, ai făcut aceste lucruri mari și i le-ai descoperit.
17:20 Doamne! Nimeni nu este ca Tine și nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.
17:21 Este oare pe pământ un sigur popor care să fie ca poporul Tău Israel, pe care Dumnezeu a venit să-l răscumpere ca să facă din el poporul Lui, ca să-Ți faci un nume și să săvârșești minuni și semne mari, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău pe care l-ai răscumpărat din Egipt?
17:22 Tu ai pus pe poporul Tău, Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; și Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.
17:23 Acum, Doamne, cuvântul pe care l-ai rostit asupra robului Tău și asupra casei lui să rămână în veac, și fă după cuvântul Tău!
17:24 Să rămână, pentru ca Numele Tău să fie slăvit pe vecie și să se spună: „Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu pentru Israel!” Și casa robului Tău David să fie întărită înaintea Ta!
17:25 Căci Tu însuți, Dumnezeule, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o casă. De aceea a îndrăznit robul Tău să se roage înaintea Ta.
17:26 Acum, Doamne, Tu ești adevăratul Dumnezeu și Tu ai vestit harul acesta robului Tău.
17:27 Binecuvântă, dar, casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta! Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veșnicie!”