1 Corinteni 2

-

2:1

καγώ

Și eu

ελθών

când am venit

προς

la

υμάς

voi,

αδελφοί

fraților,

ήλθον

am venit

ου

nu

καθ΄

potrivit

υπεροχήν

superiorității

λόγου

cuvântului

η

sau

σοφίας

înțelepciunii,

καταγγέλλων

vestindu-

υμίν

vă

το

μαρτύριον

mărturia

του

lui

θεού

Dumnezeu.

-

2:2

ου γαρ

Căci n-

έκρινα

am judecat

του

ειδέναι

să știu

τι

ceva

εν

între

υμίν

voi

ει μη

altceva decât

Ιησούν

pe Isus

χριστόν

Hristos,

και

și

τούτον

pe Acesta

εσταυρωμένον

crucificat.

-

2:3

και

Și

εγώ

eu

εν

în

ασθενεία

slăbiciune,

και

și

εν

în

φόβω

frică,

και

și

εν

în

τρόμω

cutremurare

πολλώ

mare

εγενόμην

am fost

προς

în mijlocul

υμάς

vostru;

-

2:4

και

și

ο

λόγος

cuvântul

μου

meu,

και

și

το

κήρυγμά

predicarea

μου

mea

ουκ

nu au fost

εν

în

πειθοίς

[2 convingătoare

ανθρωπίνης

4 omenești

σοφίας

3 ale înțelepciunii

λόγοις

1 cuvinte],

αλλ΄

ci

εν

în

αποδείξει

dovedirea

πνεύματος

Duhului

και

și

δυνάμεως

a puterii,

-

2:5

ίνα

încât

η

πίστις

credința

υμων

voastră

μη η

să nu fie

εν

în

σοφία

înțelepciunea

ανθρώπων

oamenilor,

αλλ΄

ci

εν

în

δυνάμει

puterea

θεού

lui Dumnezeu.

-

2:6

σοφίαν

Înțelepciune

δε

însă

λαλούμεν

vorbim

εν

între

τοις

cei

τελείοις

desăvârșiți;

σοφίαν

înțelepciune

δε

însă

ου

nu

του

a

αιώνος

veacului

τούτου

acestuia,

ουδέ

nici

των

a

αρχόντων

conducătorilor

του

αιώνος

veacului

τούτου

acestuia

των

care

καταργουμένων

sunt făcuți inutili.

-

2:7

αλλά

Ci

λαλούμεν

vorbim

σοφίαν

înțelepciunea

θεού

lui Dumnezeu

εν

în

μυστηρίω

mister,

την

cea

αποκεκρυμμένην

ascunsă,

ην

pe care

προώρισεν

a rânduit-o mai dinainte

ο

θεός

Dumnezeu,

προ

înainte

των

de

αιώνων

veci,

εις

spre

δόξαν

gloria

ημών

noastră;

-

2:8

ην

pe care

ουδείς

niciunul

των

din

αρχόντων

conducătorii

του

αιώνος

veacului

τούτου

acestuia

έγνωκεν

nu L-au cunoscut.

ει γαρ

Căci dacă

έγνωσαν

L-ar fi cunoscut,

ουκ

nu!

αν

τον

pe

κύριον

Domnul

της

δόξης

gloriei

εσταύρωσαν

nu L-ar fi crucificat.

-

2:9

αλλ΄

Dar

καθώς

după cum

γέγραπται

este scris,

α

Cele pe care

οφθαλμός

ochiul

ουκ

nu

είδε

le-a văzut,

και

și

ους

urechea

ουκ

nu

ήκουσε

le-a auzit,

και

și

επί

în

καρδίαν

inima

ανθρώπου

omului

ουκ

nu

ανέβη

s-au suit,

α

pe acelea le-

ητοίμασεν

a pregătit

ο

θεός

Dumnezeu

τοις

pentru cei ce

αγαπώσιν αυτόν

Îl iubesc.

-

2:10

ημίν

Nouă

δε

însă

ο

θεός

Dumnezeu

απεκάλυψε

ne-a descoperit

διά

prin

του

πνεύματος

Duhul

αυτού

Lui.

το

γαρ πνεύμα

Căci Duhul

πάντα

pe toate le

ερευνά

cercetează,

και

chiar

τα

lucrurile ro

βάθη

adânci

του

ale lui

θεού

Dumnezeu.

-

2:11

τις γαρ

Căci cine

οίδεν

știe

ανθρώπων

din oameni

τα

cele

του

ale

ανθρώπου

omului,

ει μη

în afară de

το

πνεύμα

duhul

του

ανθρώπου

omului,

το

cel ce

εν

e în

αυτώ

el?

ούτως

Tot așa

και

și

τα

pe cele

του

ale lui

θεού

Dumnezeu

ουδείς

nimeni nu

οίδεν

le știe,

ει μη

în afară de

το

πνεύμα

Duhul

του

lui

θεού

Dumnezeu.

-

2:12

ημείς

Noi

δε

însă

ου

nu

το

πνεύμα

duhul

του

κόσμου

lumii

ελάβομεν

l-am primit,

αλλά

ci

το

πνεύμα

Duhul,

το

Cel

εκ

de la

του

θεού

Dumnezeu,

ίνα

ca

ειδώμεν

să știm

τα

cele

υπό

de la

του

θεού

Dumnezeu

χαρισθέντα

prin har dăruite

ημίν

nouă.

-

2:13

α

pe care le

και

și

λαλούμεν

vorbim

ουκ

nu

εν

prin

διδακτοίς

[2 învățate de

ανθρωπίνης

4 omenească

σοφίας

3 înțelepciunea

λόγοις

1 cuvinte],

αλλ΄

ci

εν

prin

διδακτοίς

cuvinte învățate

πνεύματος

de Duhul

αγίου

Sfânt;

πνευματικοίς

pe căi duhovnicești

πνευματικά

lucrurile duhovnicești

συγκρίνοντες

fiind explicate.

-

2:14

ψυχικός δε

Dar naturalul

άνθρωπος

om ro

ου

nu

δέχεται

primește

τα

lucrurile

του

πνεύματος

Duhului

του

lui

θεού

Dumnezeu;

μωρία γαρ

căci nebunie

αυτώ

pentru el

εστι

sunt,

και

și

ου

nu

δύναται

poate

γνώναι

să cunoască,

ότι

fiindcă

πνευματικώς

duhovnicește

ανακρίνεται

sunt judecate. ro

-

2:15

ο δε

Însă cel

πνευματικός

duhovnicesc

ανακρίνει

judecă

μεν

în adevăr

πάντα

toate,

αυτός

el

δε

însă

υπ΄

de

ουδενός

nimeni nu

ανακρίνεται

e judecat.

-

2:16

τις γαρ

Căci cine

έγνω

a cunoscut

νουν

gândul

κυρίου

Domnului?

ος

Cine

συμβιβάσει αυτόν

Îi dă învățătură?

ημείς

Noi

δε

însă,

νουν

gândul

χριστού

lui Hristos

έχομεν

îl avem.