Capitolul 57
57:1
Piere cel neprihănit, și nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine, și nimeni nu ia aminte că din pricina răutății este luat cel neprihănit.
57:2
El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihnește în culcușul lui.
57:3
„Dar, voi, apropiați-vă încoace, fii ai vrăjitoarei, sămânța preacurvarului și a curvei!
57:4
De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui vă deschideți voi gura larg și scoateți limba? Nu sunteți voi niște copii ai păcatului, o sămânță a minciunii
57:5
care se încălzește pentru idoli sub orice copac verde, care înjunghie pe copii în văi sub crăpăturile stâncilor?
57:6
În pietrele lustruite din pâraie este partea ta de moștenire, ele sunt soarta ta; lor le torni și jertfe de băutură și le aduci daruri de mâncare: Pot Eu să fiu nesimțitor la lucrul acesta?
57:7
Pe un munte înalt și ridicat îți faci culcușul; tot acolo te sui să aduci jertfe.
57:8
Îți pui pomenirea în dosul ușii și ușorilor; căci, departe de Mine, îți ridici învelitoarea și te sui în pat, îți lărgești culcușul și faci legământ cu ei, îți place legătura cu ei și iei seama la semnul lor.
57:9
Te duci la împărat cu untdelemn, îți înmulțești miresmele, îți trimiți solii departe și te pleci până la Locuința morților.
57:10
πολυοδίαις σου
multele tale căi
κατεδεήθης μου
M-ai rugat cu ardoare
57:11
Și de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ți-ai adus aminte și nu ți-a păsat de Mine? Și Eu tac, și încă de multă vreme: de aceea nu te temi tu de Mine.
57:12
Dar acum îți voi da pe față neprihănirea, și faptele tale nu-ți vor folosi!
57:13
εξελέσθωσάν σε
ei să te scape
κληρονομήσουσι
vor moșteni
το άγιόν μου
Meu cel Sfânt.
57:14
57:15
ύψιστος
Cel Preaînalt care
αναπαυόμενος
Se odihnește,
ολιγοψύχοις
celor slabi cu inima (ro-22)
μακροθυμίαν
îndelungă răbdare,
57:16
Nu vreau să cert în veci, nici să țin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leșin duhurile și sufletele pe care le-am făcut.
57:17
Din pricina păcatului lăcomiei lui, M-am mâniat și l-am lovit; M-am ascuns, în supărarea Mea, și cel răzvrătit a urmat și mai mult pe căile inimii lui.
57:18
ιασάμην αυτόν
l-am vindecat,
παρεκάλεσα αυτόν
l-am mângâiat,
57:19
Voi pune lauda pe buze: „Pace, pace celui de departe și celui de aproape! – zice Domnul – Da, Eu îl voi tămădui!
57:20
Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl.”
57:21
Cei răi n-au pace, zice Dumnezeul meu. –