- X
Capitolul 14
14:1
σοφαί γυναίκες
Femeile înțelepte
ωκοδόμησαν
zidesc
οίκους
case; (ro-4)
η δε
dar cea
άφρων
nebună
κατέσκαψε
o dărâmă (ro-8)
ταις
cu
χερσίν
mâinile
αυτής
ei.
ro-4: sau: familii
ro-8: a surpa, a săpa dedesubt
14:2
Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strâmbe, Îl nesocotește. –
14:3
În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui, dar pe înțelepți îi păzesc buzele lor. –
14:4
ου
unde
μη
nu
εισί
sunt
βόες
boi,
φάτναι
ieslele
καθαραί
curate sunt;
ου
unde
δε
însă
πολλά
multe
γεννήματα
recolte sunt,
φανερά
arătată e
βοός
a boului
ισχύς
tărie.
14:5
Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni. –
14:6
Batjocoritorul caută înțelepciunea și n-o găsește, dar pentru omul priceput știința este lucru ușor. –
14:7
Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi știința. –
14:8
Înțelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiți îi înșală pe ei înșiși. –
14:9
Cei nesocotiți glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoință. –
14:10
καρδία
Inima
ανδρός αισθητική
ultra sensibilă a unui bărbat
λυπηρά
e stres
ψυχή
pentru sufletul
αυτού
lui;
όταν δε
dar oricând
ευφραίνηται
se bucură,
ουκ
nu
επιμίγνυται
cochetează
ύβρει
cu necuviința.
14:11
Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. –
14:12
Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. –
14:13
εν
Cu
ευφροσύναις
voia bună
ου
nu
προσμίγνυται
se amestecă
λύπη
întristarea, (ro-5)
τελευταία δε
iar sfârșitul
χαράς
bucuriei
εις
la
πένθος
jale
έρχεται
vine.
ro-5: Întristarea nu se amestecă cu voia bună
14:14
Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, și omul de bine se satură și el de ce este în el. –
14:15
Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. –
14:16
Înțeleptul se teme și se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat și fără frică. –
14:17
Cine este iute la mânie face prostii, și omul plin de răutate se face urât. –
14:18
Cei proști au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiți sunt încununați cu știință. –
14:19
Cei răi se pleacă înaintea celor buni, și cei nelegiuiți înaintea porților celui neprihănit. –
14:20
Săracul este urât chiar și de prietenul său, dar bogatul are foarte mulți prieteni. –
14:21
ο
Cel ce-l
ατιμάζων
disprețuiește
πένητας
pe sărac
αμαρτάνει
păcătuiește;
ελεών δε
dar cel ce miluiește
πτωχούς
pe sărman
μακαριστός
e preafericit.
14:22
În adevăr, cei ce gândesc rău se rătăcesc, dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate și credincioșie.
14:23
εν
Pentru
παντί
oricine
μεριμνώντι
poartă de grijă,
ένεστι
este
περισσόν
din belșug;
ο δε
dar cel
ηδύς
dedat desfătării
και
și
ανάλγητος
nesimțit,
εν
în
ενδεία
lipsă
έσται
va fi.
14:24
Bogăția este o cunună pentru cei înțelepți, dar cei nesocotiți n-au altceva decât nebunie. –
14:25
Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înșelător spune minciuni. –
14:26
εν
În
φόβω
frica
κυρίου
de Domnul
ελπίς
e speranța
ισχύος
forței; (ro-5)
τοις
δε
și
τέκνοις
copiilor
αυτού
Lui
καταλείπει
El le lasă
έρεισμα
un reazăm.
ro-5: sau: e speranța celui tare
14:27
πρόσταγμα
Rânduiala (ro-1)
κυρίου
Domnului
πηγή
e izvor
ζωής
de viață,
ποιεί δε
și te face
εκκλίνειν
să te întorci
εκ
din
παγίδος
cursa
θανάτου
morții.
ro-1: sau: ordin
14:28
εν
În
πολλώ
mulțimea
έθνει
națiunii
δόξα
stă gloria
βασιλέως
împăratului;
εν δε
dar în
εκλείψει
sfârșirea vieții
λαού
poporului,
συντριβή
zdrobirea
δυνάστου
celui puternic.
14:29
μακρόθυμος ανήρ
Bărbatul îndelung-răbdător
πολύς
e bogat (ro-3)
εν
în
φρονήσει
pricepere; (ro-5)
ο δε
dar cel
ολιγόψυχος
slab de inimă
ισχυρώς
e cumplit de (ro-9)
άφρων
fără minte.
ro-3: abundent, plin
ro-5: minte, intelect
ro-9: în mod cumplit, în mod grozav
14:30
πραύθυμος ανήρ
Bărbatul blajin
καρδίας ιατρός
e doctor al inimii; (ro-4)
σης δε
dar molie
οστέων
în oase
καρδία
e inima
αισθητική
ultrasensibilă.
ro-4: vindecător
14:31
ο
Cine
συκοφαντών
oprimează
πένητα
pe cel sărac,
παροξύνει
Îl irită
τον
pe
ποιήσαντα
Făcătorul
αυτόν
lui,
ο δε
dar cel care
τιμών αυτόν
Îl onorează,
ελεεί
are milă
πτωχόν
de cel sărman.
14:32
εν
În
κακία
răul
αυτού
lui
απωσθήσεται
va fi lepădat
ασεβής
cel fără pietate;
ο
cel ce
πεποιθώς
se încrede
τη
în
εαυτού
propria-i
οσιότητι
pietate
δίκαιος
e drept.
14:33
Înțelepciunea se odihnește într-o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiți ea se dă de gol. –
14:34
Neprihănirea înalță pe un popor, dar păcatul este rușinea popoarelor. –
14:35
δεκτός
Plăcut
βασιλεί
împăratului
υπηρέτης [gr-3]
e ofițerul
νοήμων
grijuliu;
τη
δε
și
εαυτού
prin propria-i
ευστροφία
bună purtare
αφαιρείται
îndepărtează
ατιμίαν
necinstea.
gr-3: υπηρέτης: 22 oc, Mat 26:58, 1Co 4:1