Mâinile lui Hristos în Ev. lui Ioan (4) -- credința lui Toma

Apoi a zis lui Toma: „Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele; și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios

Ioan 20:27

Mâinile lui Hristos în Ev. lui Ioan (4) -- credința lui Toma

În meditația de astăzi ne vom îndrepta din nou inimile și credința spre mâinile pline de binecuvântare divină ale Domnului Isus — mâinile Lui care au fost „străpunse” pentru noi.

Toma era unul din ucenicii Domnului Isus. Cine este Toma? El are încă două nume: „Geamănul” și „Toma necredinciosul”.

El este numit în evanghelie „Geamănul”, fără ca noi să știm de ce. Pe de altă parte însă, el este cunoscut în istorie și în întreaga lume ca „Toma necredinciosul” – și toți știu de ce.

El avea nevoie să vadă ceva înainte de a crede. Această trăsătură are o parte valoroasă: un astfel de om nu poate fi înșelat cu ușurință. Dacă Toma credea ceva, era adevărat.

Toma a ratat binecuvântarea primei apariții de după înviere, fiind absent atunci când Domnul Hristos S-a arătat pentru prima dată ucenicilor, în camera unde erau adunați (Ioan 20:24–25). Poate că fusese atât de afectat de moartea Domnului Isus, încât nu s-a mai însoțit cu ucenicii, vrând să fie singur. Între timp, ucenicii i-au spus lămurit că Domnul a înviat. Dar el trebuia să vadă cuiele din mâinile Lui pentru a crede în relatarea învierii:

Ceilalți ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” – Ioan 20:25

Aceasta este singura dată în Evanghelii când, prin cuvintele lui Toma Necredinciosul, „cuiele” sunt menționate în mod specific în legătură cu moartea Domnului Hristos pe cruce. Îi putem mulțumi lui Toma pentru această informație — o confirmare uluitoare a împlinirii profeției din Psalmul 22:16.

Ce bine însă că opt zile mai târziu, Toma este prezent, atunci când Hristos a venit din nou în camera de sus. Apărând în mijlocul lor, Domnul Isus a corectat imediat, dar cu îndurare, necredința lui Toma – aceasta pentru că, lipsa de credință este o stare pe care El nu o trece niciodată cu vederea în inima și în viața acelora care îi aparțin.

„Uită-te la mâinile Mele” — Domnul I-a invitat pe Toma să atingă în mod fizic rănile din mâinile și din coasta Lui. Toma exclamă: „Domnul meu și Dumnezeul meu”, o afirmație atât de profundă a divinității Domnului Hristos.

Drept răspuns Domnul îi spune, lui și nouă: „Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut” (Ioan 20:27-29). Este adevărat, niciunul dintre noi nu L-a văzut încă fizic pe Domnul Isus, dar este la fel de adevărat că o mare binecuvântare este pronunțată asupra noastră (cf. 1 Petru 1:6–9).

În curând, credința se va transforma în vedere, atunci când Domnul Isus va sta fizic, în văzduh, înaintea noastră — noi însă, avem parte de binecuvântarea exprimată de Domnul Însuși, de a fi crezut înainte de clipa extraordinară a întâlnirii cu El.

după Brian Reynolds