Nu oaspetele, ci gazda

Pe când ședea la masă cu ei, a luat pâinea; și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o

Luca 24:30

Nu oaspetele, ci gazda

Cei doi ucenici de pe drumul spre Emaus L-au rugat pe Domnul Isus să rămână cu ei. El S-a așezat la masă cu ei; iar această expresie are sensul de părtășie — Luca folosește termenul grecesc pentru această expresie de mai multe ori în Evanghelia lui (cf. Luca 7:36, 9:14–15, 14:8). Și de fiecare dată când este folosit, înseamnă a sta alungit jos la masă, așa cum era obiceiul vremii.

Aici, Domnul Isus a fost dispus să aibă comuniune cu ei așezându-Se la masa lor. Dar s-a întâmplat ceva interesant. Când Domnul este centrul părtășiei noastre, El devine subiectul acelei părtășii. În biserica primară, credincioșii rămâneau statornici în învățătura apostolilor, în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni. Părtășia decurgea din învățătură, și aici vedem acest lucru.

Un alt lucru pe care îl observăm este că oaspetele devine gazdă. Adesea, când Domnul nostru este invitat într-o casă, El preia controlul! Așa ar trebui să fie! Am văzut odată o imagine atârnată într-o casă pe care scria: „Domnul este oaspetele nevăzut la fiecare masă.” Dar adevărul este că El nu vrea să fie oaspetele nevăzut; El dorește să fie gazda caselor noastre!

Trebuie să ne amintim că Dumnezeu nu vrea doar să să facă parte din viețile noastre, ci ca noi să ne predăm pe deplin domniei lui Hristos, autorității Sale în viețile noastre, iar acest lucru ne va atinge inimile așa cum s-a întâmplat, cu cei doi de pe drumul spre Emaus.

după Tim Hadley, Sr.