Alegerea omului

Atunci toți au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Și Baraba era un tâlhar

Ioan 18:40

Alegerea omului

Un lucru pe care iudeii l-au înțeles era că aveau o singură alegere: fie Mesia cel promis, fie criminalul; fie Cel care aduce pacea, fie rebelul; fie Prințul Vieții, fie ucigașul; fie Hristos Domnul, fie Baraba.

Decizia lor a fost clară și fără echivoc: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Aceasta nu a fost o idee de moment, nici rezultatul unei analize atente. A fost punctul culminant al unei prejudecăți tenace. „El a venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1:11). Chiar la nașterea Sa, „în casa de poposire nu era loc pentru ei” (Luca 2:7); aceasta a rămas o caracteristică a întregii Sale vieți. Cu cât Domnul Isus era mai cunoscut, cu atât ura poporului devenea mai mare. De ce?

El venise în lume ca Mântuitor. În El, harul lui Dumnezeu se arătase, aducând mântuire tuturor oamenilor (Tit 2:11).

Dar acest har a proiectat o lumină asupra lor, iar ei s-au ferit de această lumină. Le-a arătat clar că erau păcătoși, că niciunul dintre ei nu avea nimic bun de oferit lui Dumnezeu.

Asta era greu! Nu le plăcea să audă asta. Nu puteau suporta să fie descalificați în acest fel. La urma urmei, nu erau obligați să-L îngăduie, exista o alternativă la Isus Hristos. Alegerea lor a fost clară: „Nu pe El, ci pe Baraba!”

De atunci, istoria evreilor a fost o istorie de tulburări nesfârșite, sânge, lacrimi și moarte.

La fel este și astăzi — a-L respinge pe Domnul Isus Hristos înseamnă a-l alege pe Baraba; a respinge harul lui Dumnezeu înseamnă a merge spre pedeapsa veșnică, în iazul de foc: „Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste eli” (Ioan 3:36).

după Frank Ulrich