Domnul Hristos în sinagogi și în case
Versetul zilei — Ioan 4:23
📖 Și porțiunea Scripturii pe care o citea era aceasta:
Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.
— Ioan 4:23 (DC)
Citește capitolul complet →🎵 Cântați Domnului!
✝️ Domnul este aproape
Către toți cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor și al nostru
1 Corinteni 1:2
Domnul Hristos în sinagogi și în case
În vremea Noului Testament, iudeii se adunau în sinagogi sâmbăta – ziua Sabatului. Spre deosebire de templu și de cortul întâlnirii, nu există instrucțiuni date de Dumnezeu cu privire la modul de construire a unei sinagogi. Originea lor este oarecum un mister, deși majoritatea consideră că au apărut după exil, pentru citirea publică a Scripturii, cu scopul de a o înțelege (cf. Neemia 8:8). Domnul Însuși avea obiceiul de a frecventa sinagogile în timp ce călătorea prin orașele din Israel: „El învăța pe oameni în sinagogile lor… Și, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească” (Luca 4:15-16).
În Faptele Apostolilor, adevărul Evangheliei era prezentat mai întâi iudeilor. Când aceștia îl respingeau, mesagerii se mutau din sinagogi în casele oamenilor: „Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de sabat… Fiindcă iudeii i se împotriveau și-l batjocoreau, Pavel și-a scuturat hainele și le-a zis… De acum încolo, mă voi duce la Neamuri.” Și, după ce a ieșit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga” (Faptele Apostolilor 18:4–7).
Credincioșii începuseră deja să se adune în case, pentru a frânge pâinea (Faptele Apostolilor 2:46), iar acest model a continuat. Citim despre cel puțin trei grupuri care se adunau în case: cei din casa Priscilei și a lui Aquila (Romani 16:3–5; 1 Corinteni 16:19); cei din casa lui Nimfa (Coloseni 4:15); și cei din casa lui Filimon (Filimon 1:2). După cum ne-a spus Domnul, închinarea nu trebuia să aibă loc pe un „munte, nici în Ierusalim”, ci „în duh și în adevăr” (Ioan 4:21, 24).
Nu trebuie să ne adunăm neapărat în case; trebuie pur și simplu să recunoaștem că este vorba despre Domnul Isus Hristos, nu despre clădiri fizice. Ne adunăm în jurul Lui – El fiind centrul – pentru că nimic altceva nu are vreo importanță în comparație cu prezența Lui în mijlocul nostru.
Fie ca noi să nu vedem pe nimeni altcineva decât pe Domnul Isus, în timp ce ne adunăm în jurul Lui.
după Eric Clermont
🕊️ Gând
Fiecare familie creștină ar trebui să fie ca o mică biserică, sfințită lui Hristos și pe de-a-ntregul influențată și guvernată de regulile Lui.
—Jonathan Edwards