Laptele Cuvântului
Versetul zilei — Ioan 17:17
📖 Și porțiunea Scripturii pe care o citea era aceasta:
Sfințește-i în adevărul Tău, Cuvântul Tău este adevărul.
— Ioan 17:17 (ROG)
Citește capitolul complet →🔤 Textul grec
ἁγίασον αὐτοὺς ἐν τῇ ἀληθείᾳ· ὁ λόγος ὁ σὸς ἀλήθειά ἐστιν.
🎵 Cântați Domnului!
✝️ Domnul este aproape
Ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire,
1 Petru 2:2
Laptele Cuvântului
Nu este acesta un pasaj adesea înțeles greșit? Înseamnă oare că trebuie să fim mereu ca niște prunci în Hristos, revenind la elementele de bază pentru hrana noastră spirituală? Probabil că așa îl interpretează mulți. Citindu-l însă cu atenție, și analizându-l în mod simplu, vom constata că nu acesta este sensul lui.
Există, desigur, o etapă în viața noastră de creștini, în care suntem în mod necesar și pe bună dreptate „prunci”. În întâia lui Epistolă, apostolul Ioan se adresează acelora care au această statură spirituală de prunci (1 Ioan 2:12).
Dar corintenii au fost mustrați pentru rămăseseră în această stare, iar pentru ei carnalitatea era adevăratul sinonim al persistenței acestei stări de pruncie: „Cât despre mine, fraților, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicești, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni carnali (lumești), ca unor prunci în Hristos” (1 Corinteni 3:1). Și atât aici, cât și în Epistola către Evrei, apostolul îi mustră pe aceia care aveau nevoie de „lapte”.
Aici, în 1 Petru, gândul este diferit. Cuvântul însuși este „lapte”, în totalitatea lui, iar noi trebuie să fim nu doar ca niște prunci, ci ca niște prunci nou-născuți, plini de dorință pentru el.
Ce este laptele pentru un nou-născut? Însăși viața lui, am putea spune. Și așa este Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi, și așa trebuie să fie locul lui în afecțiunile noastre.
Cuvântul, în întregime, este ceea ce Dumnezeu ne-a pregătit, și ar fi o dezonorare a Lui și a Celui pe care l-a dat, să extragem anumite elemente din el, și să respingem restul ca fiind nepotrivit pentru hrană.
Totul este hrană, dacă este folosit ca atare. Adevărurile așa-zise cele mai înalte și mai avansate, nu fac decât să extindă, să ilustreze, și să confirme Evanghelia însăși, față de care niciun adevăr nu este mai minunat, mai profund sau „mai înalt”.
Evanghelia nu rămâne în urmă pe măsură ce avansăm în Scriptură, nici nu trebuie să ne întoarcem la ea pentru a găsi înviorarea, pe care o oferă sufletelor noastre; ci Evanghelia însăși este cea care călătorește alături de noi, fiind tot mai bine înțeleasă, descoperindu-se în fața noastră din ce în ce mai mult, și în mod continuu.
după Dirk Bouter
🕊️ Gând
Cunoști vreo carte pe care ai fi dispus să o pui sub cap ca pernă atunci când vei fi pe patul de moarte? Foarte bine; aceea este cartea pe care trebuie să o studiezi arăta timp cât trăiești. Nu există decât o singură astfel de carte în lume.
– Joseph Cook