Așezați pe drojdie – a se complace în decadență
Versetul zilei — 2 Petru 1:3-4
📖 Și porțiunea Scripturii pe care o citea era aceasta:
Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui,
prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.
— 2 Petru 1:3-4 (DC)
Citește capitolul complet →🎵 Cântați Domnului!
✝️ Domnul este aproape
În vremea aceea voi scormoni Ierusalimul cu felinare și voi pedepsi pe toți oamenii care se bizuie pe drojdiile lor și zic în inima lor: „Domnul nu va face nici bine, nici rău!”
Ṭefania 1:12
Așezați pe drojdie – a se complace în decadență
Cel mai bun mod de a examina colțurile întunecate și crăpăturile este să aduci lumina deasupra lor. Orice murdărie care era înainte ascunsă va fi cu siguranță pusă în evidență de lumină.
Aceasta este imaginea din versetul zilei: Domnul va cerceta Ierusalimul cu lămpi, și totul va fi descoperit.
Acest mesaj i-a fost transmis profetului Țefania în zilele lui Iosia, ultimul rege bun al regatului din Iudeea. Domnia lui a fost marcată de o ultimă licărire de trezire în mijlocul poporului.
De ce atunci mesajul Domnului a fost atât de sever? Dacă renașterea se răspândea în regat, de ce nu i-a dat El lui Țefania, în schimb, câteva cuvinte de speranță și încurajare?
Crudul adevăr era însă că, în ciuda tuturor semnelor de înnoire exterioară, mulți se acomodau cu propria lor stare rea, se complăceau cu decadența generală. Expresia înseamnă literalmente că erau „așezați pe drojdie”.
În procesul de fabricare al vinului, drojdia este reziduul care se adună jos, pe fundul recipientului în timpul procesului de fermentare.
În limba română se spune „drojdia societății”, desemnându-i pe indiviziI cei mai josnici și mai ticăloși din mijlocul națiunii (nota traducătorului).
Imaginea a fost folosită pentru a-i mustra pe oamenii din Ierusalim, care se complăceau pur și simplu în propria lor satisfacție. Mai rău decât atât, ei credeau că și Domnul era la fel de inactiv, nefăcând nici bine, nici rău.
Această viziune falsă cu privire la Dumnezeu a devenit o scuză, pentru propria lor lene spirituală. După părerea lor, Domnul era dezinteresat de poporul Său, și nu Se implica în viețile lor.
Această imagine a letargiei spirituale ne ajută să înțelegem de ce Domnul căuta în cetate, oameni cu lămpi. Și în timpul nostru, astăzi, când lumina lui Dumnezeu strălucește asupra noastră, nu trebuie nicidecum să ne așteptăm la mai puțin.
Credem noi că Dumnezeu este inactiv? și, prin urmare, rămânem pur și simplu în repaus, acumulând plăceri pentru noi înșine, nefiind o binecuvântare pentru nimeni? Cât de bine ar fi să ne trezim la activitate, atunci când Domnul ne dă lumina Sa (Efeseni 5:14)!
după Stephen Campbell
🕊️ Gând
Domnul Isus ne-a numit sare, nu miere.
Lumea vrea să fim dulci și pe placul ei. El ne-a făcut să dăm savoare și să înțepăm atunci când trebuie.
Să fim conștienți de misiunea pe care am primit-o!