Încercările din pustie

Ce se vede suindu-se din pustiu ca niște stâlpi de fum, în mijlocul aburilor de mir și de tămâie, înconjurată de toate miresmele negustorilor de mir?

Cântarea Cântărilor 3:6

Încercările din pustie

Această frumoasă scenă biblică se referă în primul rând la poporul Israel, despre care Domnul putea spune: „Am găsit pe Israel ca pe niște struguri în pustie” și, din nou: „Eu te-am cunoscut în pustiu, într-un pământ fără apă” (Osea 9:10; 13:5).

Este adevărat că Domnul i-a „tras cu legături omenești, cu funii de dragoste” (Osea 11:4), într-o țară în care curge lapte și miere, dar ei s-au abătut de la Domnul, și au mers după dumnezei străini.

Cu toate acestea, în curând, după încheierea perioadei Bisericii (Romani 11:25-26), Dumnezeu îl va duce din nou pe Israel în pustie, îi va „vorbi pe placul inimii”, și de acolo îi va deschide „o ușă a nădejdii” care va conduce la gloriile împărăției adevăratului Solomon (Osea 2:14–23).

Biserica are și ea, drumul ei prin pustie, timpul pelerinajului ei pământesc, înainte de a ajunge la sfârșitul călătoriei în slava cerească.

În acest imn minunat din Cântarea Cântărilor (v. 3:6), vedem desfășurarea acestei călătorii, dar nu în slăbiciunea și eșecul ei, ci potrivit gândului lui Dumnezeu, trăită permanent în părtășia iubirii.

Căci pustia are atât privilegiile, cât și lipsurile ei, iar cântarea prezintă acest lucru, deoarece călătoria se face (har minunat!) în trăsura de călătorie a Regelui.

Mai mult, chiar lipsurile devin prilejul de a emana o aromă plină de dulceață, pentru că, iată, toate cărările pe care mireasa trece, sunt parfumate de fumul tămâiei care se înalță și sunt îmbălsămate cu smirnă și cu tămâie, și cu toate miresmele negustorului de miruri.

Există un înțeles spiritual în faptul că mirurile negustorului sunt alcătuite din plante culese în pustie. Încercările, vicisitudinile și lipsurile călătoriei noastre prin pustie, atunci când sunt primite din mâna lui Dumnezeu, devin prilejul punerii în lucrare a harurilor Domnului Hristos, care se înalță ca „o bună mireasmă” (Fil. 4:18) chiar și acum, și vor fi găsite spre laudă și slavă la arătarea Domnului nostru Isus Hristos.

după Hamilton Smith