Pace prin Înviatul nostru Domn

În seara aceleiași zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!” Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul.

Ioan 20:19–20

Pace prin Înviatul nostru Domn

Cu câteva zile înainte de acest eveniment, Domnul le-a spus ucenicilor să nu se tulbure, și că le lasă pacea Lui (Ioan 14:27; 16:33).

Unii dintre ei s-au îndoit chiar și după înviere. Dar Domnul a vrut atât de mult ca ei să aibă această pace, încât a venit și li S-a arătat din nou, opt zile mai târziu, când Toma era prezent.

El a vrut ca toți ucenicii să se bucure de această pace, nu atât de mult de bucurie, cât de pace.

Ce a făcut El pentru a le da această pace? Li S-a arătat într-un mod incontestabil, așa încât ei să fie convinși că era El Însuși, Domnul lor. Le-a arătat că a înviat din morți, că a îndurat crucea, și că era viu. Trei bărbați fuseseră răstigniți în ziua aceea, dar numai unul avea o rană în coastă; aceasta dovedea că era El.

Când Toma L-a văzut, Domnul l-a invitat să-și pună mâna în coasta Lui. Atunci Toma a exclamat: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

Semnele iubirii Lui nemăsurate pentru ei erau suficiente. Toma avea acum pace; la fel este și pentru noi. Isaia 26:3 spune: „Celui cu inima tare, Tu-i chezășuești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine”

Da, și noi trecem, în viața noastră, prin atât de multe circumstanțe, care ne tulbură inima și ne răpesc pacea; dar să ne îndreptăm privirea spre Domnul. Să ne fixăm privirea asupra Lui, asupra urmelor piroanelor din mâinile Lui, și asupra străpungerii din coasta Lui… Și să ne amintim că El ne-a iubit atât de mult încât a suferit atât de profund – și noi știm de ce. Noi ne umplem de pace atunci când ochii și inima noastră sunt pline de El.

după Albert Blok