Amintindu-ne de Domnul
Versetul zilei — Matei 26:26-28
📖 Și porțiunea Scripturii pe care o citea era aceasta:
Mâncând dar ei, luând Isus pâinea, și binecuvântând, a frânt și a dat ucenicilor, și a zis, Luați, mâncați, acesta este trupul Meu.
Și luând paharul, și mulțumind, le-a dat, spunând, Beți din el toți.
Căci acesta este sângele Meu, cel al noului legământ, care pentru mulți se varsă pentru iertarea păcatelor.
— Matei 26:26-28 (ROG)
Citește capitolul complet →🎵 Cântați Domnului!
✝️ Domnul este aproape
În ziua dintâi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor
Pentru că, ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului, până va veni El
Faptele Apostolilor 20:7; 1 Corinteni 11:26
Amintindu-ne de Domnul
Apostolul Pavel, nu a putut fi frânat de persecuțiile și necazurile pe care le-a îndurat, ci și-a continuat drumul, predicând Cuvântul tuturor. El nu a ascuns nimic din ceea ce era de folos poporului lui Dumnezeu, vestind întregul plan al lui Dumnezeu.
Pavel părea să simtă urgența de a împlini această slujbă, la care fusese chemat. Timpul era scurt, iar onoarea Domnului și a mărturiei Sale era în joc.
Toate acestea, în loc să-l descurajeze pe apostol, păreau să-l stimuleze pas cu pas, pentru a rezista și a-și termina cursa. Domnul Hristos i-a umplut inima, la fel cum a umplut cerul de glorie – slava spre care se îndrepta Pavel. Domnul Isus Hristos era totul pentru el.
Pavel a trăit ceea ce a predicat. Umblarea lui practică era în concordanță cu doctrina lui, și el participa la strângerile credincioșilor, ori de câte ori îi era posibil să o facă. Așa s-a întâmplat și la Troa. Deși Pavel se grăbea să ajungă la Ierusalim, a zăbovit la Troa suficient de mult, pentru a putea petrece Ziua Domnului – prima zi a săptămânii – împreună cu creștinii care se adunaseră acolo pentru a frânge pâinea.
Ce ocazie fericită a fost aceasta pentru apostol, și este și acum pentru copiii lui Dumnezeu! În prima zi a săptămânii, ziua învierii, ne adunăm să frângem pâinea în amintirea Domnului, care S-a dat pe Sine ca ofrandă și jertfă lui Dumnezeu, ca o mireasmă plăcută. Ce privilegiu să ne adunăm pentru a ne aminti de El și a-I aduce, într-o mică măsură, închinarea, lauda și mulțumirea, din inimile noastre recunoscătoare. Fiind, în același timp, conștienți de promisiunea întoarcerii Lui: „Pentru că, ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului, până va veni El”.
după Jacob Redekop
🕊️ Gând
Cât de multe motive de mulțumire, și subiecte de laudă avem, noi cei care Îl cunoaștem pe Domnul Isus, și jertfa Lui de la cruce!