Versetul zilei: Luca 7:13-15

📖 Și porțiunea Scripturii pe care o citea era aceasta:

Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!”
Apoi S-a apropiat și S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îți spun!”
Mortul a șezut în capul oaselor și a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.

— Luca 7:13-15 (DC)

Citește capitolul complet →

🔤 Textul grec

▶

καὶ ἰδὼν αὐτὴν ὁ Κύριος ἐσπλαγχνίσθη ἐπ᾽ αὐτῇ καὶ εἶπεν αὐτῇ· Μὴ κλαῖε.

🕊️ Gând

Dumnezeu vorbește prin Cuvântul Lui acelora care aud cu inimile lor.

🎵 Cântați Domnului!

Compte Les Bienfaits de Dieu - Cantique Chrétien

📺 Fr. Chrétien

Puteți asculta cu telefonul stins (ecranul oprit), folosind browser-ul Opera (👉 Google Play sau App Store)

✝️ Domnul este aproape

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie.

2 Corinteni 1:3–4

Dumnezeul care ne mângâie

Deoarece trăim într-o lume căzută și păcătoasă, ne putem aștepta să experimentăm durerile acestei vieți. Iov a spus: „Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plină de necazuri” (Iov 14:1); și credeți-mă, Iov a avut partea lui. Dar situația lui Iov a evoluat spre bine, nu-i așa?, pentru că „în cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi” (42:12). Am citit undeva că „Dumnezeu nu folosește pe nimeni în mod deosebit până nu-l rănește adânc”. Iosif este un bun exemplu în acest sens, pentru că Domnul l-a folosit pentru a binecuvânta nu numai pe frații lui, ci și întreaga țară a Egiptului, într-o perioadă de foamete. Iosif a ajuns să înțeleagă motivul suferințelor lui, și le-a spus fraților lui: „Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine… să scape viața unui popor în mare număr” (Gen. 50:20). Mereu m-a mișcat acea expresie referitoare la suferințele lui Iosif: „i-au strâns picioarele în lanțuri, l-au pus în fiare” (Ps. 105:18). Poate că Iosif a purtat acele semne pentru tot restul vieții lui. Aceasta îmi amintește de Domnul Isus, care a spus: „Mi-au străpuns mâinile și picioarele” (Ps. 22:16). Cicatricile acela au rămas în trupul Lui, și El le poartă în slavă.

David, în suferințele lui, a vorbit despre mângâierea pe care o găsea în Scripturi (119:49, 50). El s-a rugat, de asemenea: „Fie ca bunătatea Ta să-Mi fie mângâierea” (119:76). Pavel le-a scris filipenilor: „dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste” (Fil. 2:1). El a relatat cum, după ce a ajuns în Macedonia, „trupul nostru n-a avut nicio odihnă. Am fost necăjiți în toate chipurile: de afară, lupte, dinăuntru, temeri. Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriți, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit” (2 Cor. 7:5, 6). Dumnezeu ne mângâie și este mereu atent la necazurile noastre. Pavel a scris mai departe: „socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi” (Rom. 8:18). Această mângâiere a lui Dumnezeu se referă la timpul prezent.

după Richard A. Barnett

💬 Cuvinte potrivite

Sfânta Treime este suprema taină a existenţei, care explică toate, sau fără de care nu se poate explica nimic.
–Dumitru Stăniloaie

📹 Scurtă Meditație

📺 Our Daily Bread Ministries

📅 Calendar în franceză

Le Seigneur est proche