Versetul zilei: 1 Petru 1:21

📖 Și porțiunea Scripturii pe care o citea era aceasta:

Hristos… prin El credeți în Dumnezeu, cel ce L-a înviat dintre morți, și glorie I-a dat astfel încât credința voastră și speranța să fie în Dumnezeu.

— 1 Petru 1:21 (ROG)

Citește capitolul complet →

🔤 Textul grec

▶

τοὺς δι᾽ αὐτοῦ πιστοὺς εἰς Θεὸν ¬τὸν ἐγείραντα αὐτὸν ἐκ νεκρῶν καὶ δόξαν αὐτῷ δόντα, ¬ὥστε τὴν πίστιν ὑμῶν καὶ ἐλπίδα εἶναι εἰς Θεόν.

🕊️ Gând

Credincioșia lui Dumnezeu nu depinde de circumstanțele noastre. El rămâne demn de încredere, chiar și atunci când viața alunecă pe o pantă incertă.

Dumnezeu este fidel.

🎵 Cântați Domnului!

Je vis d'espérance, d'amour et de foi

📺 Enfants du Père

Puteți asculta cu telefonul stins (ecranul oprit), folosind browser-ul Opera (👉 Google Play sau App Store)

✝️ Domnul este aproape

Prin credință Noe, când a fost înștiințat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, și, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-și scape casa; prin ea, el a osândit lumea

Evrei 11:7

Speranța lui Noe

Noe este un exemplu minunat al unui om care a trăit o viață plină de speranță. El a trăit într-o cultură, în care oamenii uitaseră de Dumnezeu. Domnul Isus descrie starea umanității din zilele lui Noe, spunând: „mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie” (Matei 24:38). În timpul lui Noe, oamenii nu se gândeau absolut deloc la Dumnezeu, trăind o viață în care Creatorul era lăsat complet în afara imaginii. Această descriere făcută de Domnul Isus se seamănă foarte mult cu societatea în care trăim astăzi. Noe este un exemplu pentru noi, arătându-ne ce este cu adevărat o viață plină de speranță.

Noe spera în Dumnezeu, chiar și atunci când lucrurile din jurul lui erau neplăcute. În Geneza 6 citim despre starea inimii oamenilor din vremea lui Noe, „că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău” (Gen. 6:5). La fel ca astăzi, a spera în Dumnezeu era un lucru nepopular. Dar, în ciuda culturii din jurul său, Noe și-a pus speranța în Dumnezeu, a crezut în Cuvântul Lui și a făcut „tot ce-i poruncise Dumnezeu” (v. 22).

Petru îl descrie pe Noe ca fiind un „propovăduitor al neprihănirii” (2 Petru 2:5), nu doar prin ceea ce a spus, ci și prin felul în care și-a trăit speranța pe care o avea în Dumnezeu! Speranța lui Noe l-a determinat să se încreadă în Cuvântul lui Dumnezeu, chiar dacă Dumnezeu nu părea să se grăbească. Noe a muncit la construirea corabiei timp de aproximativ 120 de ani, ceea ce i-a oferit suficient timp pentru a fi ridiculizat de scepticii vremii lui. Vremurile noastre nu sunt diferite: trebuie să ne amintim că „Domnul... are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință” (2 Petru 3:9) .

La fel ca Noe, putem spera în Dumnezeul nostru, chiar și atunci când viitorul este necunoscut. Viitorul poate fi necunoscut pentru noi, dar se află în mâinile Sale iubitoare și atotputernice!

după Tim Hadley, Sr.

💬 Cuvinte potrivite

Orb, neghiob și strâmt la minte, cum mă aflu, n-am fost totuși atât de stupid și de neștiutor încât să cred că Hristos ne cere să dăm din prisosul nostru: asta o fac doar și păgânii. Am fost însă îndeajuns de nepriceput și de rătăcit în beznă spre a cugeta – ceea ce pare întru totul conform cu învățătura creștină – că ni se cere să dăm din puținul nostru. Ba am și mers până la a mă învoi cu ideea că din pilda celor doi bani aruncați de femeia văduvă în cutia darurilor (Marc. 12, 41-44; Lc. 21, 1-4) reiese îndemnul de a da tot ce avem, toată avuția noastră.
A fost nevoie să nimeresc a citi, acum câtva timp, un text al poetului francez Henri Michaux (1899-1988) pentru a înțelege, cutremurându-mă, înfiorându-mă, că Hristos ne cere cu totul altceva. Și anume: să dăm ceea ce nu avem.
–Nicolae Steinhardt

📹 Scurtă Meditație

📺 Our Daily Bread Ministries

📅 Calendar în franceză

Le Seigneur est proche