Dumnezeu era în Hristos, lumea împăcând cu Sine, ne socotindu-le delictele lor.
—2 Corinteni 5:19

Împăcați-vă cu Dumnezeu!
—2 Corinteni 5:20

Clopotul din Würzburg

În Würzburg, Germania, se poate vedea un clopot fabricat din fragmente ale unei bombe englezești, ale unor bombe germane și ale unor obuze rusești. Se numește clopotul reconcilierii. La 16 martie 1945, orașul a fost bombardat masiv. Aproape 1000 de tone de bombe explozive și incendiare au fost aruncate asupra orașului. În 1940, orașul Coventry, din Anglia, a suferit o soartă similară.

Pe ruinele războiului, s-a construit o nouă prietenie frățească între cele două orașe. Această clopot comemorativ este simbolul emoționant al acestei înfrățiri: ea evocă atrocitățile acestui război nemilos, dar și prietenia care a rezultat din acesta, într-o dorință de pace durabilă și reconciliere.

Această aspirație la pace ne poate face să ne gândim la un alt război: cel al umanității împotriva lui Dumnezeu, declarat în mod deschis atunci când Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost bătut, biciuit și, în cele din urmă, răstignit pe cruce. Cu toate acestea, El venise ca mesager al păcii, trimis de Dumnezeu pentru a oferi iertarea oamenilor.

În biserici și la răscruci de drumuri se ridică cruci, simbol atât ale cruzimii oamenilor, cât și ale împăcării care le este oferită. Isus, pe cruce, a suferit în locul nostru judecata pentru toate neascultările noastre. El ne oferă mântuirea dacă credem pur și simplu în acest mesaj de pace. El însuși S-a rugat pe cruce: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac” (Luca 23:34).

Această iertare este pentru tine, dacă o accepți. Împăcați-vă cu Dumnezeu.

Isus este Marele nostru Preot care trăiește veșnic înaintea lui Dumnezeu, știind că Domnul, înviat fiind din morți, moartea nu mai are stăpânire asupra Lui.

Pentru ca... noi cei care am alergat la adăpost, spre a ține strâns cea pusă înaintea noastră speranță; pe care ca o ancoră o avem, a sufletului, sigură cât și statornică, și intrând în interiorul perdelei; unde ca predecesor pentru noi a intrat Isus, potrivit cu rânduiala lui Melhisedec, Mare Preot devenind în veac.
—Evrei 6:18-20

Preotul care nu moare niciodată

Sub Lege, când un israelit comitea o crimă involuntară, avea la dispoziție un oraș de refugiu unde putea fugi pentru a scăpa de răzbunare și de moarte (vezi Numeri 35). Ca membri ai națiunii evreiești, acești creștini evrei cărora le era adresată epistola erau vinovați de moartea lui Hristos. Ei nu Îl uciseseră intenționat pe Salvatorul lor pe Care-L așteptau, pe Mesia, dar erau totuși ucigași. Cu mulți ani înainte de această epistolă către evrei, apostolul Petru le spusese, referindu-se la răstignirea lui Hristos: „Știu că ați acționat din ignoranță, la fel ca și conducătorii voștri” (Faptele Apostolilor 3:17). Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Isus pe cruce: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac” (Luca 23:34).

În cetatea de refugiu, israelitul vinovat de omor involuntar era protejat atâta timp cât trăia marele preot (Numeri 35:25); el trebuia să rămână acolo până la moartea marelui preot. Adevărul minunat al Epistolei către Evrei este că acest mare preot, Isus Hristos, „trăiește pentru totdeauna ca să mijlocească” în favoarea noastră (Evrei 7:25). El este preot pentru eternitate, după rânduiala lui Melchisedec. El nu va muri niciodată: credincioșii evrei erau, așadar, în siguranță.

Acest lucru este valabil și pentru noi, cei care am venit la El prin credință. Avem în noi o natură păcătoasă care ne împinge să facem rău, chiar dacă nu vrem. Viețile noastre sunt pline de păcate comise, în cel mai bun caz, fără intenții rele, uneori chiar inconștient. Dar suntem totuși vinovați înaintea lui Dumnezeu și merităm judecata Lui dreaptă. Ca și acei ucigași involuntari, crezând în Isus, „am fugit pentru a apuca speranța propusă, pe care o avem ca o ancoră a sufletului, sigură și fermă”; ea ne leagă ferm de Mântuitorul nostru, care a murit pentru noi pe cruce, a înviat și s-a înălțat la cer, unde „a intrat ca precursor pentru noi”. El este acum marele nostru preot pentru eternitate, garantul mântuirii noastre, și lângă El putem „găsi har, pentru a primi ajutor la timpul potrivit” (Evrei 4:16).

după B. Reynolds