Marcu 4

Parabola semănătorului

-

4:1

και

Și

πάλιν

din nou

ήρξατο

El a început

διδάσκειν

să învețe

παρά

în apropierea

την

θάλασσαν

mării.

και

Și

συνήχθη

se strânsese

προς

la

αυτόν

El

όχλος

o mulțime

πολύς

mare,

ώστε

încât

αυτόν

El

εμβάντα

pășind

εις

în

το

πλοίον

corabie,

καθήσθαι

șezu

εν

în

τη

θάλασση

mare,

και

și

πάς

toată

ο

όχλος

mulțimea

προς

lângă

την

θάλασσαν

mare,

επί

pe

της

γης

pământ

ην

era.

-

4:2

και

Și

εδίδασκεν αυτούς

îi învăța

εν

în

παραβολαίς

parabole

πολλά

multe lucruri,

και

și

έλεγεν αυτοίς

le spunea

εν

în

τη

διδαχή

învățătura

αυτού

Lui,

-

4:3

ακούετε

Ascultați.

ιδού

Iată,

εξήλθεν

a ieșit

ο

cel ce

σπείρων

seamănă

του

σπείραι

ca să semene.

-

4:4

και

Și

εγένετο

s-a întîmplat că

εν

pe când

τω

σπείρειν

semăna,

ο

una

μεν

έπεσε

a căzut

παρά

lângă

την

οδόν

cale,

και

și

ήλθε

au venit

τα

πετεινά

păsările

του

ουρανού

cerului

και

și

κατέφαγεν

au devorat-

αυτό

o.

-

4:5

άλλο δε

Și alta

έπεσεν

a căzut

επί

pe

το

locul cel

πετρώδες

stâncos,

όπου

unde

ουκ

nu

είχε

avea

γην

pământ

πολλήν

mult,

και

și

ευθέως

îndată

εξανέτειλε

a răsărit,

διά

fiindcă

το

μη

nu

έχειν

avea

βάθος

adâncime

γης

de pământ.

-

4:6

ηλίου δε

Și soarele

ανατείλαντος

când a răsărit,

εκαυματίσθη

a fost arsă,

και

și

διά

fiindcă

το

μη

nu

έχειν

avea

ρίζαν

rădăcină,

εξηράνθη

s-a uscat.

-

4:7

και

Și

άλλο

alta

έπεσεν

a căzut

εις

între

τας

ακάνθας

spini,

και

și

ανέβησαν

au crescut

αι

άκανθαι

spinii,

και

și

συνέπνιξαν

au înăbușit-

αυτό

o,

και

și

καρπόν

rod

ουκ

nu

έδωκε

a dat.

-

4:8

και

Și

άλλο

alta

έπεσεν

a căzut

εις

în

την

γην

pământul

την

cel

καλήν

bun,

και

și

εδίδου

a dat

καρπόν

rod

αναβαίνοντα

înălțându-se

και

și

αυξάνοντα

crescând;

και

și

έφερεν

a adus

εν

una

τριάκοντα

treizeci,

και

și

εν

una

εξήκοντα

șaizeci,

και

și

εν

una

εκατόν

o sută.

-

4:9

και

Și

έλεγεν αυτοίς

le-a spus,

ο

Cine

έχων

are

ώτα

urechi

ακούειν

de auzit,

ακουέτω

să audă.

-

4:10

ότε δε

Și când

εγένετο

a fost

καταμόνας

singur,

ηρώτησαν αυτόν

L-au întrebat

οι

cei

περί

din jurul

αυτόν

Lui

συν

împreună cu

τοις

cei

δώδεκα

doisprezece,

την

despre

παραβολήν

parabolă.

-

4:11

και

Și

έλεγεν αυτοίς

le-a spus,

υμίν

Vouă vă

δέδοται

este dat

γνώναι

să cunoașteți

το

μυστήριον

misterul

της

βασιλείας

împărăției

του

lui

θεού

Dumnezeu;

εκείνοις

acestora

δε

însă,

τοις

celor

έξω

de afară,

εν

în

παραβολαίς

parabole

τα πάντα

toate lucrurile

γίνεται

li se fac.

-

4:12

ίνα

Ca

βλέποντες

privind

βλέπωσι

să privească,

και

și

μη

să nu

ίδωσι

înțeleagă; ro

και

și

ακούοντες

auzind

ακούωσι

să audă,

και

și

μη

să nu

συνιώσι

priceapă;

μήποτε

ca nu cumva

επιστρέψωσι

să se întoarcă,

και

și

αφεθή αυτοίς

să le fie iertate

τα

αμαρτήματα

păcatele.

-

4:13

και

Și

λέγει αυτοίς

le spuse,

ουκ

Nu

οίδατε

înțelegeți

την

παραβολήν

parabola

ταύτην

aceasta?

και

Și

πως

cum

πάσας

toate

τας

παραβολάς

parabolele le

γνώσεσθε

veți cunoaște?

-

4:14

ο

Cel ce

σπείρων

seamănă,

τον

λόγον

Cuvântul îl

σπείρει

seamănă.

-

4:15

ούτοι δε

Iar aceștia

εισιν

sunt

οι

cei

παρά

de lângă

τη

οδόν

calea

όπου

unde

σπείρεται

se seamănă

ο

λόγος

Cuvântul;

και

și

όταν

când

ακούσωσιν

îl aud,

ευθέως

îndată

έρχεται

vine

ο

σατανάς

Satana

και

și

αίρει

ia

τον

λόγον

Cuvântul

τον

cel

εσπαρμένον

semănat

εν

în

ταις

καρδίαις

inimile

αυτών

lor.

-

4:16

και

Și

ούτοί

aceștia

εισιν

sunt,

ομοίως

la fel,

οι

cei care

επί

pe

τα

locurile cele

πετρώδη

stâncoase

σπειρόμενοι

sunt semănați;

οι

cei care

όταν

atunci când

ακούσωσι

aud

τον

λόγον

Cuvântul,

ευθέως

îndată

μετά

cu

χαράς

bucurie

λαμβάνουσιν αυτόν

îl primesc.

-

4:17

και

Dar

ουκ

nu

έχουσι

au

ρίζαν

rădăcina

εν

în

εαυτοίς

sine,

αλλά

ci

πρόσκαιροί

pentru un timp

εισιν

sunt;

είτα

și când

γενομένης

are loc

θλίψεως

necaz

η

sau

διωγμού

persecuție

διά

datorită

τον

λόγον

Cuvântului,

ευθέως

îndată

σκανδαλίζονται

se poticnesc.

-

4:18

και

Și

ούτοί

aceștia

εισιν

sunt

οι

cei

εις

între

τας

ακάνθας

spini

σπειρόμενοι

semănați;

οι

cei care

τον

λόγον

Cuvântul l-

ακούοντες

au auzit,

-

4:19

και

și

αι

μέριμναι

grijile

του

αιώνος

veacului

τούτου

acestuia,

και

și

η

απάτη

înșelăciunea

του

πλούτου

bogăției,

και

și

αι

περί

din cauza

τα

λοιπά

celorlalte

επιθυμίαι

pofte

εισπορευόμεναι

pătrunzând în ei,

συμπνίγουσι

înăbușă

τον

λόγον

Cuvântul,

και

și

άκαρπος

neroditor

γίνεται

devine.

-

4:20

και

Și

ούτοί

aceștia

εισιν

sunt

οι

cei

επί

pe

την

γην

pământul

την

cel

καλήν

bun

σπαρέντες

semănați;

οίτινες

cei ce

ακούουσι

aud

τον

λόγον

Cuvântul,

και

și-l

παραδέχονται

primesc,

και

și

καρποφορούσιν

rodesc,

εν

unul

τριάκοντα

treizeci,

και

și

εν

unul

εξήκοντα

șaizeci,

και

și

εν

unul

εκατόν

o sută.

Lumina

-

4:21

και

Și

έλεγεν αυτοίς

le spunea,

μήτι

Oare

ο

λύχνος

lampa

έρχεται

vine

ίνα

ca

υπό

sub

τον

μόδιον

obroc

τεθή

să fie pusă,

η

sau

υπό

sub

την

κλίνην

pat?

ουχ

Nu e

ίνα

ca

επί

în

την

λυχνίαν

sfeșnic

επιτεθή

să fie pusă?

-

4:22

ου γαρ

Căci nu

εστί

este

τι

nimic

κρυπτόν

ascuns

ο

care

εάν μη

să nu

φανερωθή

fie făcut vizibil,

ουδέ

nici nu

εγένετο

e făcut

απόκρυφον

ascuns,

αλλ΄

decât

ίνα εις

pentru ca

φανερόν

vizibil

έλθη

să devină.

-

4:23

ει

Dacă

τις

cineva

έχει

are

ώτα

urechi

ακούειν

de auzit,

ακουέτω

să audă.

-

4:24

και

Și

έλεγεν αυτοίς

le spunea,

βλέπετε

Fiți atenți la

τι

ce

ακούετε

auziți.

εν

Cu

ω

ce

μέτρω

măsură

μετρείτε

măsurați,

μετρηθήσεται υμίν

vi se va măsura.

και

Și

προστεθήσεται

vi se va adăuga,

υμίν

vouă

τοις

celor

ακούουσιν

auzind.

-

4:25

ος γαρ

Căci celui ce

αν

έχη

are,

δοθήσεται αυτώ

i va da;

και

și

ος

celui ce

ουκ

nu

έχει

are,

και

și

ο

ce

έχει

are

αρθήσεται

va fi luat

απ΄

de la

αυτού

el.

Parabola grăuntelui

-

4:26

και

Și

έλεγεν

spunea,

ούτως

Așa

εστίν

este

η

βασιλεία

împărăția

του

lui

θεού

Dumnezeu,

ως

cum

εάν

ar fi

άνθρωπος

un om

βάλη

aruncând

τον

σπόρον

grăuntele

επί

pe

της

γης

pământ,

-

4:27

και

și

καθεύδη

doarme

και

și

εγείρηται

se scoală,

νύκτα

noapte

και

și

ημέραν

zi,

και

și

ο

σπόρος

grăuntele

βλαστάνη

răsare,

και

și

μηκύνηται

crește

ως

așa cum

ουκ

nu

οίδεν

știe

αυτός

el.

-

4:28

αυτομάτη γαρ

Căci de la sine

η

γη

pământul

καρποφορεί

rodește;

πρώτον

mai întâi

χόρτον

firul verde,

είτα

apoi

στάχυν

spic,

είτα

apoi

πλήρη

plin

σίτον

grâu

εν

în

τω

στάχυϊ

spic.

-

4:29

όταν δε

Iar când

παραδώ

se coace

ο

καρπός

rodul,

ευθέως

îndată

αποστέλλει

trimite

το

δρέπανον

secera,

ότι

pentru că

παρέστηκεν

a sosit

ο

θερισμός

secerișul.

Parabola grăuntelui de muștar

-

4:30

και

Și

έλεγε

spuse,

τίνι

Cu ce

ομοιώσωμεν

vom asemăna

την

βασιλείαν

împărăția

του

lui

θεού

Dumnezeu?

η

Sau

εν

prin

ποία

ce fel

παραβολή

de parabolă

παραβάλωμεν rog αυτήν

o vom pune alături?

-

4:31

ως

Cu

κόκκω

grăuntelui

σινάπεως

de muștar,

ος

care

όταν

atunci când

σπαρή

e semănat

επί

pe

της

γης

pământ,

μικρότερος

mai mic decât

πάντων

toate

των

σπερμάτων

semințele

εστί

este,

των

cele

επί

de

της

pe

γης

pământ.

-

4:32

και

Dar

όταν

când

σπαρή

a fost semănat,

αναβαίνει

se înalță

και

și

γίνεται

devine

πάντων

decât toate

των

λαχάνων

verdețurile

μείζων

mai mare,

και

și

ποιεί

face

κλάδους

ramuri

μεγάλους

mari,

ώστε

încât

δύνασθαι

pot

υπό

sub

την

σκιάν

umbra

αυτού

lui

τα

πετεινά

păsările

του

ουρανού

cerurilor

κατασκηνούν

să se sălășuiască.

-

4:33

και

Și

τοιαύταις

cu astfel

παραβολαίς

de parabole

πολλαίς

multe

ελάλει αυτοίς

le vorbea

τον

λόγον

Cuvântul,

καθώς

după cum

ηδύναντο

puteau ei

ακούειν

să audă.

-

4:34

χωρίς δε

Și fără

παραβολής

parabole

ουκ

nu

ελάλει αυτοίς

le vorbea;

κατ΄

în

ιδίαν

privat

δε

însă,

τοις

μαθηταίς

ucenicilor

αυτού

Lui

επέλυε

le explica

πάντα

toate.

Potolirea furtunii

-

4:35

και

Și

λέγει αυτοίς

le-a spus

εν

în

εκείνη

acea

τη

ημέρα

zi,

οψίας

seară

γενομένης

făcându-se,

διέλθωμεν

Să traversăm

εις

de

το

πέραν

cealaltă parte.

-

4:36

και

Și

αφέντες

lăsând ei

τον

όχλον

mulțimea,

παραλαμβάνουσιν αυτόν

L-au luat cu ei

ως

așa cum

ην

era

εν

în

τω

πλοίω

corabie.

και άλλα δε

Însă și alte

πλοιάρια

corăbioare

ην

erau

μετ΄

cu

αυτού

El.

-

4:37

και

Și

γίνεται

se face

λαίλαψ

o furtună

ανέμου

cu vânt

μεγάλη

mare,

τα

δε

și

κύματα

valurile

επέβαλλεν

se prăvăleau

εις

în

το

πλοίον

corabie,

ώστε

încât

αυτό

aceasta

ήδη

aproape

γεμίζεσθαι

se umpluse.

-

4:38

και

Și

ην

era

αυτός

El

επί

la

τη

πρύμνη

pupă,

επί

pe

το

προσκεφάλαιον

pernă

καθεύδων

dormind.

και

Și

διεγείρουσιν αυτόν

ei Îl trezesc,

και

și

λέγουσιν αυτώ

Îi spun,

διδάσκαλε

Învățătorule,

ου μέλει σοι

Ție nu Îți pasă

ότι

că

απολλύμεθα

pierim?

-

4:39

και

Și

διεγερθείς

sculându-Se,

επετίμησεν

a certat

τω

ανέμω

vântul,

και

și

είπε

a zis

τη

θαλάσση

mării,

σιώπα

Taci.

πεφίμωσο

Fără gură.

και

Și

εκόπασεν

a încetat

ο

άνεμος

vântul,

και

și

εγένετο

s-a făcut

γαλήνη

un calm

μεγάλη

mare.

-

4:40

και

Și

είπεν αυτοίς

le-a zis,

τι

De ce

δειλοί

sperioși

εστε

sunteți

ούτω

în felul acesta?

πως

Cum

ουκ

de nu

έχετε

aveți

πίστιν

credință?

-

4:41

και

Și

εφοβήθησαν

s-au înfricoșat

φόβον

cu frică

μέγαν

mare,

και

și

έλεγον

spuneau

προς αλλήλους

unii către alții,

τις

Cine

άρα

deci

ούτός

Acesta

εστιν

este,

ότι

că

και

și

ο

άνεμος

vântul

και

și

η

θάλασσα

marea

υπακούουσιν

ascultă

αυτώ

de El?