Ieremia 20

20:1 Pașhur, fiul lui Imer, preot și priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia prorocind aceste lucruri.
20:2 Și Pașhur a lovit pe prorocul Ieremia și l-a aruncat în temnița cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului.
20:3 Dar a doua zi, Pașhur a scos pe Ieremia din temniță. Și Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numește Pașhur” ci Magor-Misabib.
20:4 Căci așa vorbește Domnul: „Iată, te voi face de groază, pe tine și pe toți prietenii tăi; ei vor cădea uciși de sabia vrăjmașilor lor, și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da de asemenea pe tot Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon și-i va ucide cu sabia.
20:5 Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump și toate vistieriile împăraților lui Iuda le voi da în mâinile vrăjmașilor lor; aceștia le vor jefui, le vor lua și le vor duce la Babilon.
20:6 Chiar și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge la Babilon în robie; acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi cărora le-ai prorocit minciuni.”
20:7 M-ai înduplecat, Doamne, și m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine și m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs, toată lumea își bate joc de mine.
-
20:8
ότι
Căci,
πικρώ λόγω μου
cu cuvintele mele amare
γελάσομαι
voi râde,
αθεσίαν rog
abjurarea
και
și
ταλαιπωρίαν
nenorocirea
επικαλέσομαι
le voi invoca; ro
ότι
căci
εγενήθη
a devenit
λόγος
cuvântul
κυρίου
Domnului
εις
pentru
ονειδισμόν
batjocorirea
εμοί
mea,
και
și
εις
pentru
χλευασμόν
ironie
πάσαν
toată
ημέραν
ziua.
-
20:9
και
și
είπα
am zis,
ου μη
Nicidecum nu
ονομάσω
voi mai numi
το
όνομα
Numele
κυρίου
Domnului,
και
și
ου μη
nicidecum nu
λαλήσω έτι
voi mai vorbi
επί
despre
τω
ονόματι
Numele
αυτού
Lui;
και
și
εγένετο
a devenit
ως
ca
πυρ
un foc
καιόμενον
arzător,
φλέγον
împroșcând văpaie
εν
în
τοις
οστέοις
oasele
μου
mele;
και
și
παρείμαι
am slăbit
πάντοθεν
în totalitate,
και
și
ου
nu
δύναμαι
pot
φέρειν
să mișc.
20:10 Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domnește împrejur. – „Învinuiți-l”, strigă ei; „haidem să-l învinuim!” Toți cei ce trăiau în pace cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin și zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el și ne vom răzbuna pe el!”
-
20:11
δε
Dar
κύριος
Domnul
μετ΄
e cu
εμού
mine
καθώς
precum
μαχητής
un Războinic
ισχύων
Tare.
διά
De
τούτο
aceea
εδίωξαν
m-au urmărit,
και
dar
νοήσαι
să înțeleagă
ουκ
nu
ηδύναντο
au putut.
ησχύνθησαν
Rușinați au fost,
σφόδρα
foarte mult.
ότι
Căci
ουκ
nu
ενόησαν
au înțeles
ατιμίας
dezonorarea ro
αυτών
lor,
αι
care
δι΄
în
αιώνος
veac
ουκ
nu
επιλησθήσονται
va fi uitată.
20:12 Și acum, Doamne Dumnezeul oștirilor care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ție îmi încredințez pricina. –
-
20:13
άσατε
Cântați
τω
κυρίω
Domnului!
αινέσατε
Lăudați-
αυτώ
L!
ότι
Căci
εξείλατο
El a scăpat
την
ψυχήν
sufletul
πένητος
săracului
εκ
din
χειρός
mâna
στερεωτέρων
celor solizi.
-
20:14
επικατάρατος
Blestemată
η
e
ημέρα
ziua
εν
în
η
care
ετέχθην
am fost născut
εν
în
αυτή
ea,
ημέρα
ziua
εν
în
η
care
έτεκεν με
m-a născut
μήτηρ
mama
μου
mea,
μη έστω
să nu fie
επευκτή
dorită.
-
20:15
επικατάρατος
Blestemat
ο
e
άνθρωπος
bărbatul
ο
care
ευαγγελισάμενος
vești bune a vestit
τω
πατρί
tatălui
μου
meu,
λέγων
spunând,
ετέχθη σοι
Ți s-a născut
άρσην
un copil de parte bărbătească!
ευφραινόμενός
Se veselesc
εισιν
toți! ro
20:16 Omul acela să ajungă ca cetățile pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineața și strigăte de război la amiază!
20:17 De ce n-am fost omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu? De ce n-a rămas ea veșnic însărcinată cu mine?
20:18 Pentru ce am ieșit din pântecele mamei ca să văd numai suferință și durere și să-mi isprăvesc zilele în rușine?